E vremea sa tulbur noaptea, cazuta in deruta cetii
mele si a toamnei. Scrijelesc un gand cu tocul de la pantof, exact pe urma
lasata de vorbele tale. Semne de punctuatie cad bolovanos pe asfalt si fac
frunzele ratacite sa sosoteasca-n intuneric. Ceva din mine te cearta cu toata
vehementa de care este in stare o tacere. Trantesc cu putere usa dintre noi si
jur sa arunc cheia in primul canal. Doar o mata zgribulita se sperie, lovisem
un pet jigarit si strivit. Pasii mei de abia mai tin pasul cu galopul inimii. Respir
adanc, aproape ca inhalez negrul unui cer uitat de stele. Am ajuns. Mana, palida
de frica, schiteaza un ciocanit. Usa se deschide si o fanta de lumina rupe nesiguranta beznei. Iti
sar de gat si ma pierd intr-un "te iubesc"epuizant.
Un comentariu:
As putea spune, frumoase ginduri printre rinduri,chiar daca simti si o usoara nota de tristete.Banui ca-ti apartin si-ti multumesc Karelia!
Trimiteți un comentariu