marți, 23 octombrie 2018

Sa crezi si sa nu uiti!




„Sa crezi si sa nu uiti!”asa imi spunea mereu mama.Sa cred in Dumnezeu si in mine si sa nu uit niciodata pamantul din care imi trag seva.Nu am crezut tot timpul in mine.Au fost perioade in care nici macar nu ma placeam prea tare sa nu mai pomenesc de gandul care ma tot indemna sa-mi caut rostul aiurea,in lumea mare. Crescuta in forfota Bucurestiului ma ratacisem printre betoane si oameni grabiti.Uitasem ca stramosii mei cioplisera in lemn si piatra toata bogatia sufletului romanesc,uitasem ca ia este cel mai frumos vesmant ce-l poate imbraca o femeie,uitasem si ca exista un Dumnezeu care ne are in grija. Tineretea este nesabuita si ingamfata si nu de putine ori un prost sfatuitor.Amintirile revin cu forta data de conexiule create in peste timp.
Era o alta primavara,cu multi ani in urma,in ajunul Pastelui. Alaturi de mama am pasit pe portile Muzeului Satului.Parca-i aud si acum vocea:’’Aici sunt adunate toate radacinile noastre!’’Nu era prima oara cand veneam aici,era doar un alt timp al vietii mele,cand perceptia a fost cu totul alta fata de cea ce vedeam. Busuiocul atarnand de grinda,stergare ocrotind icoane pictate pe sticla cu naivitatea pura unei evlavii sincere si curate,borangic strajuin ferestre mici ,toate in casele acelea facut din lut framantat cu dragoste. Mirosea a zambile si a cerga ! Langa razboiul de tesut odihnea un patut de copil cu perna incarcata de flori tesute cu migala. Masuta scunda cu trei picioare pe care odihneau strachinile de lut,parea ca-si astepta mesenii.Stiu ca mi s-au umezit ochii .Era atata frumusete neintinata,simpla si linistitoare, o alta lume ma ajuta sa ma descopar si sa-mi dau seama ca Dumnezeu ma iubeste daca m-a adus pe aceste locuri.
Acum pictez la randul meu pe sticla si lemn, pentru ca ma reprezinta,pentru ca asa simt eu divinitatea, in stilul pur romanesc.
Iata o scurta prezentare a icoanei pe sticla romanesti.
„Icoana pe sticlă, mai precis icoana pictată pe dosul sticlei, este o categorie a artei populare, un gen al artei populare practicat aproape exclusiv în Transilvania și care trebuie pus în legătură cu unele influențe venite din Europa centrală, pe filiera Bavaria – Austria – Boemia, în cursul sec. XVII și XVIII, precum și cu meșteșugul ceramicii, dar și al sticlei, adus de habani, o sectă religioasă originară din Boemia, venită și stabilită în Transilvania, în părțile Albei mai ales, cam în aceeași epocă.Mănăstirea Nicula este un important centru de pelerinaj din Ardealul de Nord. Arta iconarilor pe sticlă din acest centru se caracte¬riza printr-un desen naiv, dar foarte sugestiv, și printr-o compoziție simplă și clară, fără proporții anatomice și de perspectivă, dar echilibrată cromatic. Icoanele se zugrăveau după modele (izvoade), care erau decalcuri pe hârtie făcute cu creionul sau cu o culoare, după icoane mai vechi. Izvodul era scos periodic pentru a se executa câteva lucrări și după aceea era iar pus la păstrare. Un detaliu in¬teresant este faptul că icoanele pe sticlă au un chenar, pentru a se ști până unde se întinde icoana (pentru a nu se crede că a fost acoperită de ramă În pictura pe sticlă se foloseau culori pregătite manual, de obicei cu pigmenți și ulei de in. Înainte de începerea picturii, sticla era curățată cu atenție de orice pete de grăsime. Această tehnică asigura o rezistență considerabilă și împiedica exfolierea stratului pictural. Sticla folosită la pictură avea o suprafață dură, unduitoare și plină de balonașe de aer, căci trebuie avut în minte că materialul pictorilor era reprezentat de sticla nefolosită, din cauza faptului că era defectuoasă. Defectele sticlei măreau valoarea picturii, deși fără intenție. Acestea reflectau lumina într-un mod neregulat, ceea ce producea efecte speciale’’Sursa: ro.wikipedia

luni, 2 octombrie 2017

LIA Leuk Interieur Advies/Lovely Interior Advice: Window-shopping

LIA Leuk Interieur Advies/Lovely Interior Advice: Window-shopping: Flowershop Brussels, designed by Paul Hankar Barry Pringle Photographer, Paris 1966 Ospedale della Bambole (A dolls

vineri, 4 august 2017

CAȘCAVAL DE CASĂ




Ingrediente:
– 1 litru de lapte;
– 1 lingură de sare;
– 200-300 ml de smântână;
– 3 ouă;
Mod de preparare:
– Puneți sarea în lapte și dați la foc.
– Între timp bateți smântâna și ouăle.
– De îndată ce laptele începe să fiarbă, adăugați amestecul de smântână și ouă.
– Puneți la strecurat masa după ce aceasta se îngroașă separându-se de zer.
– Lăsați să se scurgă bine zerul.
– Peste câteva ore poate fi servit.
Dacă o să adăugați puțină curcuma, atunci cașcavalul va avea o culoare galbenă mai pronunțată. Puteți, de asemenea, experimenta cu diferite verdețuri, cum ar fi mărarul (atunci reduceți ușor cantitatea de sare).

SURSA:net

INCEPUTURI


Se spune că“la început era Cuvântul” ,la mine au fost  culorile,frumos așezate în cutia cu creioane aduse de bunicul meu intr-o seara.
Așa  s- au născut pe foaia de hârtie, timide,  florile din gradina bunicii,apoi zânele si prințesele din basmele citite de mama în serile lungi de iarna, când focul  torcea ca o mâță  leneșă si iarna intindea zăpezi  curate si moi ca spuma laptelui.
Sub biroul bunicului,  pe foile ținute pe genunchi , se nașteau  povești  fără cuvinte, desenate de mâna mea de copil. Când terminam îl trăgeam de pantaloni  să-l atenționez  și-l rugam să-mi dea nota. Firește ca luam un zece mare si rotunjit ca o gogoașă din cele tăvălite bine prin zahăr.
Anii  au trecut și a venit și vremea sa merg la școală. Aici locul creioanelor colorate l-au luat pensula  si acuarele. Tare îmi mai plăcea să le amestec . Era aceeași bucurie ca cea a alergatului pe câmpul plin de maci din marginea pădurii. Acum zecele statea frumos in carnetul de note căci tare mai eram iscusită in a lua culoarea si o rostogoli prin lumini si umbre.Au urmat concursuri,premii și …drumuri care m-au dus departe de acel EU care ma facea fericită.Îmi ramaseseră doar vizitele lungi si frecvente prin diverse galerii  si expozitii de pictură,albume numeroase adunate și pastrate cu sfințenie in bibliotecă.
 Au urmat intalniri care m-au marcat si mi-au redeschis izvorul  ce cu bunăvoie mi-l secasem, crezănd ca mi-e deajuns sa privesc  și setea-mi trece. Prima a fost cu pictorul Zamfir Dumitrescu si cu atelirul lui, prin anii 80.Era prima oara când ma aflam in preajma unui pictor de talia lui, eram prima oara in preajma creatiei,in mijlocul ei,cu tot cea ce inseamnă ea,de la mirosul de ulei, până la patima colorii ravașită de imaginatia artistului.

In picturile lui am regasit lumina difuză a dupa amiezelor  de vara in prag de toamna si linistea unei insule grecesti adormită intre valurile Mediteranei.(va urma)

vineri, 4 noiembrie 2016

Din Arad,noapte buna!



Luna sprijinita pe turla intunecata a bisericii ,priveste galben peste noi. Sclipeste stins,ca aurul unei bijuterii vechi asezata pe catifeaua neagra a unei rochii de bal. Vantul scutura stelele,facandu-le sa clipeasca speriate.
Las  Luna sa traga cu ochiul pe fereastra mea,si ii multumesc ca exista.Fara ea noaptea ar fi de smoala si poetii nu ar mai avea cui sa scrie poezii. Ne mai privim o vreme si tacerile noastre se intalnesc undeva intre Vega si Sirius.
Noapte buna,om bun care ai trecut pe aici!

miercuri, 12 noiembrie 2014

Intoarcere la traditia culinara

Cautam aiurea prin bucatariile altora si uitam cu dezavarsire bucataria noastra veche .
Nu esti suficient de cool daca nu manaci mancare chinezeasca sau indiana?
Pune mana si citeste aici ce minunatii faceau strabunicii si bunicii nostri si mai lasa
fitele,ca oricum tot roman ramai si tot tu o sa fi si daca mananci romaneste!
CLICK DE LINKUL DE MAI JOS! Va veti intalni cu minunatele aventuri ale lui Radu Anton Roman in variata si gustoasa bucatarie romanesca!
http://mariusmotora.files.wordpress.com/2010/02/carte-bucate-roman-pro-tv.pdf

Din mine