E vremea sa tulbur noaptea, cazuta in deruta cetii
mele si a toamnei. Scrijelesc un gand cu tocul de la pantof, exact pe urma
lasata de vorbele tale. Semne de punctuatie cad bolovanos pe asfalt si fac
frunzele ratacite sa sosoteasca-n intuneric. Ceva din mine te cearta cu toata
vehementa de care este in stare o tacere. Trantesc cu putere usa dintre noi si
jur sa arunc cheia in primul canal. Doar o mata zgribulita se sperie, lovisem
un pet jigarit si strivit. Pasii mei de abia mai tin pasul cu galopul inimii. Respir
adanc, aproape ca inhalez negrul unui cer uitat de stele. Am ajuns. Mana, palida
de frica, schiteaza un ciocanit. Usa se deschide si o fanta de lumina rupe nesiguranta beznei. Iti
sar de gat si ma pierd intr-un "te iubesc"epuizant.
Copacul Kareliei este plin de roade. Are de toate !Produse handmade,gradinarit,retete culinare,ganduri de-ale mele,muzica care-mi place,filme care sa te incante,locuri frumoase si intamplari pozate.Aseaza-te la umbra lui si bucura-te de toate. ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Handmade products, gardening, recipes, thoughts of mine, music, films to delight you, beautiful places and happenings.
sâmbătă, 29 martie 2014
A Romanian citizen,could change the world with his inventions, but no financier!
Ideea asigurarii independentei energetice a tarii pare a fi infaptuita deja de un moldovean. Dumitru Gabriel Gavrilas
sustine ca a creat un dispozitiv care produce energie din nimic si, mai
mult, ca a inventat masina care nu are nevoie de alimentare. Din
pacate, Gavrilas nu are si banii necesari pentru a-si promova inventiile.
A facut de toate, s-a oprit la inventica
Inventatorul moldovean este originar din Neamt, dar s-a stabilit la Onesti. Nimic din trecutul sau nu pare insa sa-l indice drept romanul care ar putea revolutiona lumea si ar schimba bazele fizicii. A lucrat la combinatul petrochimic Borzesti ca pompagiu, mecanic de intretinere si operator chimist. Apoi a devenit fierar-betonist si a lucrat la Casa Poporului. A ajuns la fabrica Letea din Bacau, unde a devenit inalbitor de celuloza.
Dupa Revolutie, atras de mirajul Vestului, a plecat in strainatate.
Pana la statutul de inventator, Gavrilas a mai parcurs cateva etape. A mai facut comert o perioada, dupa care a devenit taximetrist in Onesti si Bacau. Pentru ca in tara nu-i mai mergea nimic bine, a plecat din nou in strainatate.
Independenta energetica, prima tinta
Inventia in cauza este „o instalatie de generare a energiei electrice care foloseste apa in circuit inchis, cu presiune de aer”. Principiul utilizarii unei forte pentru a genera energie electrica, fie ea si apa, este vechi, dar Gavrilas spune ca sistemul sau este revolutionar.
Masina care-si produce propria energie de consum
Dupa ce a rezolvat problema energiei electrice, Gavrilas s-a orientat spre zona transporturilor si a identificat modalitatea prin care nu vom mai fi afectati de cresterea preturilor la benzina: masina care isi produce singura energie.
Daca ar avea bani, ar schimba lumea
Asadar, un adevarat perpetuum mobile care nu ia in calcul nici macar faptul ca energia produsa este mai mica decat cea consumata. Inventatorul moldovean sustine insa ca merge, iar singurul lucru care-l impiedica sa dea o lovitura crunta furnizorilor de hidrocarburi este lipsa banilor pentru a construi prototipul.
Pasiunea pentru inventica l-a determinat pe Gavrilas sa mearga mai departe, tot pe hartie, si sa-si imagineze sisteme revolutionare care n-au mai trecut nimanui prin cap.
A facut de toate, s-a oprit la inventica
Inventatorul moldovean este originar din Neamt, dar s-a stabilit la Onesti. Nimic din trecutul sau nu pare insa sa-l indice drept romanul care ar putea revolutiona lumea si ar schimba bazele fizicii. A lucrat la combinatul petrochimic Borzesti ca pompagiu, mecanic de intretinere si operator chimist. Apoi a devenit fierar-betonist si a lucrat la Casa Poporului. A ajuns la fabrica Letea din Bacau, unde a devenit inalbitor de celuloza.
Dupa Revolutie, atras de mirajul Vestului, a plecat in strainatate.
„Am plecat in Germania, unde am lucrat ce am gasit, adica in agricultura, lacatus mecanic etc. Intors in patrie, am deschis un SRL si am facut comert. Apoi am plecat la Istanbul, unde am lucrat comisionar”, povesteste Dumitru Gabriel Gavrilas.Spalatoriile auto inspira geniul creator
Pana la statutul de inventator, Gavrilas a mai parcurs cateva etape. A mai facut comert o perioada, dupa care a devenit taximetrist in Onesti si Bacau. Pentru ca in tara nu-i mai mergea nimic bine, a plecat din nou in strainatate.
„Am plecat in Italia, unde am lucrat pe stunguri, freze, masini automate de debitat, lacatus mecanic si, ultima oara, la o spalatorie auto de unde m-am inspirat pentru prima inventie”, explica inventatorul.Prima sa inventie, cea inspirata de spalarea masinilor italienilor, a capatat contur in 2012 si a fost inregistrata anul trecut la OSIM. Gavrilas sustine ca proiectul este realizabil, dar ca nu gaseste finantatori care sa realizeze macar prototipul dispozitivului ce poate schimba lumea.
Independenta energetica, prima tinta
Inventia in cauza este „o instalatie de generare a energiei electrice care foloseste apa in circuit inchis, cu presiune de aer”. Principiul utilizarii unei forte pentru a genera energie electrica, fie ea si apa, este vechi, dar Gavrilas spune ca sistemul sau este revolutionar.
„Eu doar am gasit alta modalitate de a crea presiunea necesara apei, pentru a reusi sa actioneze turbina hidraulica. Trebuie stiut faptul ca aceasta instalatie poate fi construita pe diverse marimi sau forme si, la nevoie, poate fi dezasamblata si dusa la munte, la mare, in Spania etc.”, sustine Dumitru Gavrilas.Asadar, ideea venita in spalatoria italiana a fost aceea de a crea o turbina electrica la purtator, adica de a oferi independenta energetica.
Masina care-si produce propria energie de consum
Dupa ce a rezolvat problema energiei electrice, Gavrilas s-a orientat spre zona transporturilor si a identificat modalitatea prin care nu vom mai fi afectati de cresterea preturilor la benzina: masina care isi produce singura energie.
„A doua inventie se refera la o instalatie de alimentare pentru autovehicule, care creeaza autonomie totala, mai precis nu mai e nevoie sa treci pe la benzinarie sau pe la priza de curent electric. Pe scurt, autovehiculul isi produce singur energia de care are nevoie pentru a putea sa circule”, explica inventatorul.Si aceasta descoperire revolutionara a fost inregistrata la OSIM iar in Buletinul institutiei sunt dezvaluite si amanunte. Instalatia se foloseste de un electromotor, alimentat de un generator care alimenteaza, in acelasi timp, si un acumulator.
Daca ar avea bani, ar schimba lumea
Asadar, un adevarat perpetuum mobile care nu ia in calcul nici macar faptul ca energia produsa este mai mica decat cea consumata. Inventatorul moldovean sustine insa ca merge, iar singurul lucru care-l impiedica sa dea o lovitura crunta furnizorilor de hidrocarburi este lipsa banilor pentru a construi prototipul.
Pasiunea pentru inventica l-a determinat pe Gavrilas sa mearga mai departe, tot pe hartie, si sa-si imagineze sisteme revolutionare care n-au mai trecut nimanui prin cap.
„A treia inventie va fi publicata in februarie anul viitor si functioneaza tot cu apa si aer in circuit inchis, doar ca solutiile tehnice sunt mai variate. Daca prima continea doar 5 desene, aceasta din urma contine 12. O varianta constructiva poate folosi o solutie chimica pentru a crea presiunea necesara apei pentru a actiona turbina hidraulica. O alta varianta foloseste o butelie de azot”, explica Dumitru Gavrilas.Sursa: 7est.ro(http://www.caplimpede.ro/)
MISTERUL EXTRATERESTRULUI de la Manastirea Tutana!
Manastirea din satul argesean Tutana dateaza de pe vremea lui Vlaicu Voda, in ziua de astazi fiind un punct de atractie pentru turisti datorita unei caramizi din zidul exterior al constructiei pe care pare a fi desenat un extraterestru.
Desen vechi de peste 400 de ani„Manastirea asta este comparabila cu Biserica Domneasca din Curtea de Arges sau cu alte biserici de aceeasi valoare din tara. Numai ca ea e mai putin cunoscuta”, spune preotul Gheorghe Baranescu, care este si primar al comunei.
„Aici a fost o fortificatie serioasa de pe vremea lui Mihnea Turcitul. Noi am incercat sa redam stralucirea bisericii. A fost sparta de tot de cutremure si nu a avut pictura. Acum arata bine si am reusit sa aduc aici fosti presedinti, prim-ministri si alte personalitati. Ar merita sa stie lumea de ea”.Preotul primar e tare mandru de Manastirea Tutana, ca toti satenii de altfel.
Caramida din zidul bisericii, pe care este pictat „extraterestrul”, starneste zambete localnicilor.
„Mama, ei zic ca nu e om acela care e pictat acolo, pe biserica. E imbracat asa, altfel, e calare pe ceva. Lumea zice ca e un d-acela, istraterestru, ce naiba o mai fi si acela… Nu e de pe pamant”, e convinsa Maria Dumitru, 75 de ani.Batrana locuieste aproape de biserica si vine la slujba ori de cate ori e sarbatoare. Gelu Tenescu spune ca pe zid e desenat un cosmonaut.
„E echipat cu echipament individual de zbor. Asa cred, ca e extraterestru”.Pe zidul exterior al bisericii, pusa mai ferit, preotul Baranescu ne arata caramida cu pricina.
„Pare sa fie un cosmonaut, dar nu putem sti. Au venit istorici si au facut fotografii, dar nu au descoperit nimic. Caramida asta are peste 400 de ani. A fost scrijelita in crud, se vede. Cand am refacut zidurile am avut mare grija de ea si am pus-o aici”.„Un mister neelucidat”
Nicolae Moisescu, fost director al Muzeului din Curtea de Arges, a studiat desenul si stie foarte multe despre Manastirea Tutana, pe care o considera „foarte valoroasa pentru istoria poporului roman”. In opinia sa, desenul este misterios.
„Nu as fi de acord ca este un astronaut. Este, clar, un desen pe care nu l-a descifrat nimeni, un mister neelucidat”.Personajul desenat are casca de protectie cu viziera, costum inchis cu fermoar si e calare pe un aparat de zbor. In apropierea bisericii se afla si un turn inclinat, caruia primarul ii spune „turnul de la Tutana”, si crede ca seamana cu cel de la Pisa.
In perimetru mai sunt si cateva ruine. Este vorba despre prima scoala din zona si despre chiliile calugarilor, afirma primarul, ansamblul fiind in secolul al XIV-lea unul dintre cele mai importante din tara. Acest desen ii determina pe localnici sa creada ca zona lor a fost vizitata de extraterestri.
Sursa caplimpede.ro
http://bizar.caplimpede.ro/misterul-extraterestrului-de-la-manastirea-tutana/
SI EXPLICATIA...
AICI- lexisphoenix.org/tutana.php
joi, 27 martie 2014
Poveste cu ploaie(optimista)
Mici dar dolofane,picaturile de ploaie salta pe acoperis. Isi dau drumul pe toboganul burlanului, direct in ''lacul de acumulare'' din coltul casei.Imi trag gluga pe cap,cat mai conspirativ cu putinta si ma avant in crema pufoasa a noroiului de pe ulita.Pe ulita, intuneric de-ti vine sa intinzi mainile a imbratisare,asta ca sa nu pupi gardul vecinului,care nu ar intelege gestul tau de tandrete. Noroc ca nu am mult de mers,doar pana la magazinul de peste drum. E musai sa-mi cumpar niste tigari,altfel cafeaua e doar o zeama intunecata si dulce.Ha,ha,nu gasesc tigari,asa ca iau seminte.Ele nu prea merg la cafea,dar tin de foame,avantaj eu.Plamanii multumiti de pauza,se bucura de aerul bio(miresme de balega si atat).Creanga unui copac imi trage "'prieteneste"'o scatoalfa dupa ceafa,semn ca nu prea respect regulile de circulatie.Drept care fac un usor viraj dreapta,direct pe un pat de buruieni,puse la macerat in zapada noroita..Incerc o figura de patinaj,nu-mi iese,dar macar nu sunt depunctata pentru cadere.Entuziasmata de performanta mea,finalizez cu o bufnitura in poarta curtii mele si pasesc cu fermitate si optimism intr-o mare balta.Si toata aceasta bucurie este incununata cu o baie rece la picioare. Este o sambata minunata,afara ploua, aspirina ma asteapta langa ceaiul fierbinte,ce pot sa-mi doresc mai mult?Poate o tigara?
miercuri, 26 martie 2014
Coco Chanel Quotes
http://www.brainyquote.com/quotes/authors/c/coco_chanel.html HERE FOR english!
"Cel mai curajos act este, inca, sa gandesti pentru tine insati. Cu voce tare."
"O fata trebuie sa fie doua lucruri: cine vrea ea si ce vrea ea."
"Imbraca-te zdrentaros, saracacios si oamenii isi vor aminti rochia; imbraca-te impecabil, iar oamenii isi vor aminti femeia."
"O femeie are varsta pe care o merita."
"Uita-te dupa femeia in rochie. Daca nu observi nicio femeie, inseamna ca nu exista o rochie."
"Nu pierde timpul batand intr-un perete, in speranta ca se va transforma intr-o usa."
"Pentru a fi de neinlocuit, o persoana trebuie sa fie intotdeauna diferita."
"Nu mai este timp pentru monotonie. Exista timp pentru munca. Si timp pentru dragoste. Asta inseamna ca nu mai ramane timp pentru altceva!"
"Succesul este adesea realizat de cei care nu stiu ca esecul este inevitabil."
"Natura iti ofera chipul pe care il ai la 20 de ani; depinde de tine sa meriti chipul pe care il ai la 50 de ani."
"Traiesti doar o data; ai putea la fel de bine sa ai o existenta amuzanta."
"Nu-mi pasa ce credeti voi toti despre mine. Eu nu ma gandesc deloc la voi."
"Nu inteleg de ce femeile isi doresc oricare dintre lucrurile pe care le au barbatii, cand unul dintre lucrurile pe care le au femeile sunt barbatii."
Feminis.ro
"Cel mai curajos act este, inca, sa gandesti pentru tine insati. Cu voce tare."
"O fata trebuie sa fie doua lucruri: cine vrea ea si ce vrea ea."
"Imbraca-te zdrentaros, saracacios si oamenii isi vor aminti rochia; imbraca-te impecabil, iar oamenii isi vor aminti femeia."
"O femeie are varsta pe care o merita."
"Uita-te dupa femeia in rochie. Daca nu observi nicio femeie, inseamna ca nu exista o rochie."
"Nu pierde timpul batand intr-un perete, in speranta ca se va transforma intr-o usa."
"Pentru a fi de neinlocuit, o persoana trebuie sa fie intotdeauna diferita."
"Nu mai este timp pentru monotonie. Exista timp pentru munca. Si timp pentru dragoste. Asta inseamna ca nu mai ramane timp pentru altceva!"
"Succesul este adesea realizat de cei care nu stiu ca esecul este inevitabil."
"Natura iti ofera chipul pe care il ai la 20 de ani; depinde de tine sa meriti chipul pe care il ai la 50 de ani."
"Traiesti doar o data; ai putea la fel de bine sa ai o existenta amuzanta."
"Nu-mi pasa ce credeti voi toti despre mine. Eu nu ma gandesc deloc la voi."
"Nu inteleg de ce femeile isi doresc oricare dintre lucrurile pe care le au barbatii, cand unul dintre lucrurile pe care le au femeile sunt barbatii."
Feminis.ro
luni, 24 martie 2014
O seara de jazz
http://looktv.ro/ziua-buna/video/viorica-pintilie-quartet-black-coffee
Daca in ochii Vioricai Pintilie este adunat tot verdele crud al primaverii,in vocea ei vei gasi o bucata de New Orleans. Nu rata bucuresteanule o seara faina, acolo undeva in cartierul Cotroceni,cartierul care te rupe de tumultul orasului ducandu-te in vremuri uitate.
Daca in ochii Vioricai Pintilie este adunat tot verdele crud al primaverii,in vocea ei vei gasi o bucata de New Orleans. Nu rata bucuresteanule o seara faina, acolo undeva in cartierul Cotroceni,cartierul care te rupe de tumultul orasului ducandu-te in vremuri uitate.
Taraba cu cirese
Trenul personal se taraste pe sinele incinse de soare.Privesc pe fereastra cu geamurile coborate.Sunt singura in compartiment.Timpul pare un melc obosit. Ma uit la ceas.Secundarele parca se misca mult prea repede.Imi vine sa cobor si sa o iau la fuga.Am senzatia ca as ajunge la Nehoiu inaintea trenului.Mai oprim intr-o halta.
O musca da tarcoale termosului cu cafea.Vara sta nemiscata,doar zgomotul rotilor de tren ii tulbura dogoreala. In sfarsit ajungem in gara. Miroase a lemn proaspat taiat si a munte. Cobor. La marginea peronului cateva tarabe pe care odihnesc flori culese de dimineata din gradina si...buchetele de cirese. Uit de monotonia drumului si faptul ca eram in intarziere(aveam de rezolvat niste probleme la gaterul din localitate)si ma opresc sa cumpar cirese.In Bucuresti sezonul lor trecuse,aici abia acum se copsesera. Erau asa rumene si dolofane incat am luat de toti banii care-i aveam. Batranica cu mainile trudite imi multumi si pentru ca mai ramasesera doua gramajoare mi le darui impreuna cu zambetul ei parca desprins din carte de povesti. Ma asez pe banca din gara si incep sa mananc cu pofta.Mi s-au parut cele mai bune cirese din viata mea.Era pace,vara,munte si cirese tarzii cu cozile impletite ca niste scolarite. Peste toate,plutea mirosul de lemn reavan de brad.
https://www.google.ro/search?q=nehoiu+buzau&ie=utf-8&oe=utf-8&rls=org.mozilla:en-US:official&client=firefox-a&channel=sb&gws_rd=cr&ei=nzAwU42VEMOJyAOiuYHwCw
O musca da tarcoale termosului cu cafea.Vara sta nemiscata,doar zgomotul rotilor de tren ii tulbura dogoreala. In sfarsit ajungem in gara. Miroase a lemn proaspat taiat si a munte. Cobor. La marginea peronului cateva tarabe pe care odihnesc flori culese de dimineata din gradina si...buchetele de cirese. Uit de monotonia drumului si faptul ca eram in intarziere(aveam de rezolvat niste probleme la gaterul din localitate)si ma opresc sa cumpar cirese.In Bucuresti sezonul lor trecuse,aici abia acum se copsesera. Erau asa rumene si dolofane incat am luat de toti banii care-i aveam. Batranica cu mainile trudite imi multumi si pentru ca mai ramasesera doua gramajoare mi le darui impreuna cu zambetul ei parca desprins din carte de povesti. Ma asez pe banca din gara si incep sa mananc cu pofta.Mi s-au parut cele mai bune cirese din viata mea.Era pace,vara,munte si cirese tarzii cu cozile impletite ca niste scolarite. Peste toate,plutea mirosul de lemn reavan de brad.
https://www.google.ro/search?q=nehoiu+buzau&ie=utf-8&oe=utf-8&rls=org.mozilla:en-US:official&client=firefox-a&channel=sb&gws_rd=cr&ei=nzAwU42VEMOJyAOiuYHwCw
sâmbătă, 22 martie 2014
O felie de luna si o jumatate de pat
Stau ghemuita pe covor si ascult cum tace noaptea pe jumatatea ta de pat ramasa acum, goala.Tic-tac,tic-tac,mantra timpului curge pe cadranele ceasornicului.Un alt ''azi'' se pregateste sa devina un ''maine''. Mai trece o umbra peste felia lunii.Imi numar gandurile:este doar unul! Obsesiv si cu semnul intrebarii:cum poate fi primavara in lipsa ta?Am frig in mine si iarna. Am uitat sa mai infloresc!Tic-tac,tic-tac,luna s-a agatat de-o creanga si priveste somnul lumii.Vreau sa dorm! Cum sa dorm in lipsa ta?
vineri, 21 martie 2014
marți, 18 martie 2014
Povestea olarului lenes si a inteleptului mut
A
fost odată un olar care trăia într-un sat uitat de lume. Visul lui era
să ajungă în marea Cetate, unde să poată avea propria prăvălie de vase, oale şi obiecte ceramice. Dar şansele lui erau mici, pentru că olarul era foarte leneş şi muncea doar pentru a-şi asigura traiul zilnic. Într-o zi olarul întâlni un călător care îi spuse că într-un sat vecin trăieşte într-o colibă un înţelept care poate să-ţi ofere orice răspuns. Ce era ciudat la el era că nu ieşea niciodată din colibă şi nici măcar nu vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare trebuia să bată la uşă apoi să deschidă un oblon îngust prin care se vedeau în
semi-întunericul dinăuntru doar ochii înţeleptului mut. Apoi trebuia să-i pună o întrebare, iar înţeleptul îi răspundea din ochi, omul putea citi răspunsul în expresia acestora.
Auzind asta, olarul alergă imediat în satul vecin, la coliba cu pricina. Ciocăni uşor, apoi trase oblonul de pe uşă. Prin fanta îngustă, văzu cu greu nişte ochi ce îl priveau din întuneric. Îi puse pe nerăsuflate întrebarea: "Cum pot să ajung să prosper în marea Cetate?" apoi se uită cu atenţie la expresia celui dinăuntru. Şi văzu nişte ochi plictisiţi, nepăsători, total indiferenţi. În acel moment realiză că aşa a fost şi el faţă de meseria lui, leneş şi nepăsător! Îşi spuse: "Până acum am stat şi am aşteptat şansa ideală, să mă lovească din senin. Dar răspunsul e foarte simplu, trebuie să muncesc eu mai mult pentru a mă apropia de ţelul meu! "Oare câţi oameni fac aceeaşi greşeală?" se mai întrebă el. "Peste tot văd oameni care se plâng de lipsa de şansă în loc să pună mâna şi să facă ceva.
"În următoarele luni începu să modeleze oale şi ulcioare zi de zi, pe care le vindea în satele apropiate, şi rezultatele nu întârziară să apară. Deja câştiga bine, iar o mare parte din bani îi punea deoparte pentru a-şi permite să se mute în Cetate. Cu toate astea, îşi dădea seama că nu era suficient şi în acest ritm i-ar fi trebuit ani întregi. Şi pe deasupra, la sfârşitul zilei nu se simţea împlinit de munca lui. Aşa că porni iar spre coliba înţeleptului mut, gândindu-se cu nerăbdare la reîntâlnire. Coliba arăta la fel, în paragină, puteai să juri că nu locuieşte nimeni acolo. Bătu în uşă după obicei, apoi trase oblonul şi puse întrebarea cu ardoare: "Cum pot să vând mai mult pentru a-mi permite să plec în marea Cetate? "Ochii dinăuntru erau trişti, obosiţi, lipsiţi de lumină. "Privirea unui om singuratic, izolat de lume", gândi el. Şi atunci îşi aminti de propria singurătate, de faptul că nu avea prieteni şi îşi evita mereu rudele. Pentru că îi era frică să nu îi ceară bani sau alt ajutor.
A doua zi plecă în târg cu un singur gând: să vândă atât de multe oale încât să-şi poată ajuta toate rudele, vechii prieteni şi chiar vecinii cu care nu se înţelegea foarte bine. Toţi cunoscuţii lui erau oameni sărmani care abia se descurcau de pe o zi pe alta. După o lună, vindea şi câştiga aproape de 2 ori mai mult şi nu numai că ajutase mulţi oameni cu bani şi mâncare, dar îi rămânea şi lui o sumă impresionantă. Câştiga atât de bine încât peste puţin timp reuşi să-şi ia o căsuţă în marea Cetate, unde visase mereu să ajungă. Târgul era mult mai mare în Cetate. Pe aici treceau călători care veneau de peste mări şi ţări şi care aveau pungile doldora de bani. Olarului îi mergea foarte bine şi îşi făcuse mulţi prieteni, căci îşi păstrase obiceiul de a ajuta oameni aflaţi la nevoie. Dar înca era departe de ţelul lui. Pentru a-şi deschide prăvălia pe care o visase, unde să aibă ucenici şi vânzători care să lucreze pentru el, avea nevoie de mult mai mult. Şi deja muncea de dimineaţa pînă seara şi vindea aproape tot ce producea. De data asta abia aştepta să ajungă din nou la coliba înţeleptului. Şi avea încredere deplină că îşi va primi răspunsul, ca şi în celelalte dăţi.
Ajuns în faţa colibei, fu cuprins de un sentiment ciudat. Era şi mai dărăpănată, arăta de-a dreptul părăsită. "Oare o fi murit?" se întrebă el şi îl trecu un fior. Ciocăni în uşă cu mâini tremurânde şi deschise oblonul îngust. Un sentiment de recunoştinţă îi cuprinse inima când văzu din nou ochii în întuneric."Muncesc de dimineaţa până seara şi vând tot ce produc. Dar tot nu e suficient pentru a-mi permite să deschid prăvălia mea. Ce aş putea face diferit pentru a câştiga mai mult?" şi se uită cu atenţie în ochii înţeleptului mut. Privirea din întuneric era de această data vie, îndârjită. Olarul putea citi în ea determinare, dar şi disperarea unui om pe cale să-şi piardă speranţa. Apoi se gândi la viaţa lui din ultimul timp. Pe de-o parte era foarte mulţumit că se mutase în Cetate şi că prospera, dar pe dealtă parte muncea atât de mult încât nu se mai putea relaxa şi bucura de viaţă.
În următoarea dimineaţă se trezi mult mai odihnit, parcă era mai uşor. Îşi savură micul dejun la umbra copacilor din grădină, gândindu-se cât de recunoscător este pentru viaţa lui. Abia acum îşi dădea seama cât de bine este să te şi opreşti din când în când să te bucuri de lucrurile mărunte, cum ar fi aroma ceaiului sau mirosul florilor sălbatice. Apoi făcu ceva ce nu făcuse de foarte mult timp: plecă direct spre târg, fără să modeleze nici o oală. De obicei începea ziua muncind din greu, apoi fugea repede după-amiază să-şi vândă creaţiile. Luă doar câteva ulcioare făcute de el mai demult. Erau cele mai frumoase, le păstra în locuinţa lui pentru a-i încânta ochii. Dimineaţa, lumea din târg era diferită. Erau alţi muşterii, călători veniţi din alte părţi. Printre ei, olarul remarcă un personaj aparte, îmbrăcat în haine scumpe. Avea trăsături nobile şi din mersul lui se vedea că era un om puternic şi hotărât. Omul se opri chiar în faţa olarului şi începu să studieze cu atenţie ulcioarele lucrate cu migală."Nu am mai văzut nicăieri asemenea îndemânare", spuse el. "Ce ai zice să lucrezi ceramică pentru Curtea Regală? Ai fi plătit de cinci ori mai mult faţă de cât câştigă un olar de rând.
Auzind asta, olarul alergă imediat în satul vecin, la coliba cu pricina. Ciocăni uşor, apoi trase oblonul de pe uşă. Prin fanta îngustă, văzu cu greu nişte ochi ce îl priveau din întuneric. Îi puse pe nerăsuflate întrebarea: "Cum pot să ajung să prosper în marea Cetate?" apoi se uită cu atenţie la expresia celui dinăuntru. Şi văzu nişte ochi plictisiţi, nepăsători, total indiferenţi. În acel moment realiză că aşa a fost şi el faţă de meseria lui, leneş şi nepăsător! Îşi spuse: "Până acum am stat şi am aşteptat şansa ideală, să mă lovească din senin. Dar răspunsul e foarte simplu, trebuie să muncesc eu mai mult pentru a mă apropia de ţelul meu! "Oare câţi oameni fac aceeaşi greşeală?" se mai întrebă el. "Peste tot văd oameni care se plâng de lipsa de şansă în loc să pună mâna şi să facă ceva.
"În următoarele luni începu să modeleze oale şi ulcioare zi de zi, pe care le vindea în satele apropiate, şi rezultatele nu întârziară să apară. Deja câştiga bine, iar o mare parte din bani îi punea deoparte pentru a-şi permite să se mute în Cetate. Cu toate astea, îşi dădea seama că nu era suficient şi în acest ritm i-ar fi trebuit ani întregi. Şi pe deasupra, la sfârşitul zilei nu se simţea împlinit de munca lui. Aşa că porni iar spre coliba înţeleptului mut, gândindu-se cu nerăbdare la reîntâlnire. Coliba arăta la fel, în paragină, puteai să juri că nu locuieşte nimeni acolo. Bătu în uşă după obicei, apoi trase oblonul şi puse întrebarea cu ardoare: "Cum pot să vând mai mult pentru a-mi permite să plec în marea Cetate? "Ochii dinăuntru erau trişti, obosiţi, lipsiţi de lumină. "Privirea unui om singuratic, izolat de lume", gândi el. Şi atunci îşi aminti de propria singurătate, de faptul că nu avea prieteni şi îşi evita mereu rudele. Pentru că îi era frică să nu îi ceară bani sau alt ajutor.
A doua zi plecă în târg cu un singur gând: să vândă atât de multe oale încât să-şi poată ajuta toate rudele, vechii prieteni şi chiar vecinii cu care nu se înţelegea foarte bine. Toţi cunoscuţii lui erau oameni sărmani care abia se descurcau de pe o zi pe alta. După o lună, vindea şi câştiga aproape de 2 ori mai mult şi nu numai că ajutase mulţi oameni cu bani şi mâncare, dar îi rămânea şi lui o sumă impresionantă. Câştiga atât de bine încât peste puţin timp reuşi să-şi ia o căsuţă în marea Cetate, unde visase mereu să ajungă. Târgul era mult mai mare în Cetate. Pe aici treceau călători care veneau de peste mări şi ţări şi care aveau pungile doldora de bani. Olarului îi mergea foarte bine şi îşi făcuse mulţi prieteni, căci îşi păstrase obiceiul de a ajuta oameni aflaţi la nevoie. Dar înca era departe de ţelul lui. Pentru a-şi deschide prăvălia pe care o visase, unde să aibă ucenici şi vânzători care să lucreze pentru el, avea nevoie de mult mai mult. Şi deja muncea de dimineaţa pînă seara şi vindea aproape tot ce producea. De data asta abia aştepta să ajungă din nou la coliba înţeleptului. Şi avea încredere deplină că îşi va primi răspunsul, ca şi în celelalte dăţi.
Ajuns în faţa colibei, fu cuprins de un sentiment ciudat. Era şi mai dărăpănată, arăta de-a dreptul părăsită. "Oare o fi murit?" se întrebă el şi îl trecu un fior. Ciocăni în uşă cu mâini tremurânde şi deschise oblonul îngust. Un sentiment de recunoştinţă îi cuprinse inima când văzu din nou ochii în întuneric."Muncesc de dimineaţa până seara şi vând tot ce produc. Dar tot nu e suficient pentru a-mi permite să deschid prăvălia mea. Ce aş putea face diferit pentru a câştiga mai mult?" şi se uită cu atenţie în ochii înţeleptului mut. Privirea din întuneric era de această data vie, îndârjită. Olarul putea citi în ea determinare, dar şi disperarea unui om pe cale să-şi piardă speranţa. Apoi se gândi la viaţa lui din ultimul timp. Pe de-o parte era foarte mulţumit că se mutase în Cetate şi că prospera, dar pe dealtă parte muncea atât de mult încât nu se mai putea relaxa şi bucura de viaţă.
În următoarea dimineaţă se trezi mult mai odihnit, parcă era mai uşor. Îşi savură micul dejun la umbra copacilor din grădină, gândindu-se cât de recunoscător este pentru viaţa lui. Abia acum îşi dădea seama cât de bine este să te şi opreşti din când în când să te bucuri de lucrurile mărunte, cum ar fi aroma ceaiului sau mirosul florilor sălbatice. Apoi făcu ceva ce nu făcuse de foarte mult timp: plecă direct spre târg, fără să modeleze nici o oală. De obicei începea ziua muncind din greu, apoi fugea repede după-amiază să-şi vândă creaţiile. Luă doar câteva ulcioare făcute de el mai demult. Erau cele mai frumoase, le păstra în locuinţa lui pentru a-i încânta ochii. Dimineaţa, lumea din târg era diferită. Erau alţi muşterii, călători veniţi din alte părţi. Printre ei, olarul remarcă un personaj aparte, îmbrăcat în haine scumpe. Avea trăsături nobile şi din mersul lui se vedea că era un om puternic şi hotărât. Omul se opri chiar în faţa olarului şi începu să studieze cu atenţie ulcioarele lucrate cu migală."Nu am mai văzut nicăieri asemenea îndemânare", spuse el. "Ce ai zice să lucrezi ceramică pentru Curtea Regală? Ai fi plătit de cinci ori mai mult faţă de cât câştigă un olar de rând.
Olarul nostru nu-şi mai încăpea în piele de bucurie..să producă pentru feţele regale! Cu banii câştigaţi ar putea să-şi deschidă prăvălia în câteva luni! Şi toate astea doar pentru că a decis în acea zi să se relaxeze şi să fie deschis la ceva nou! Primul lucru la care s-a gândit după această întâmplare a fost să-i mulţumească înţeleptului mut. Îl ajutase aşa de mult şi nici măcar nu apucase să îl vadă complet la faţă! Vroia să-l strângă în braţe şi să-i spună cât de mult au contat întâlnirile lor. Ajuns la colibă, bătu la uşă iar apoi deschise oblonul. Ochii dinăuntru străluceau de bucurie ca niciodată. "Mare înţelept, ştiu că eşti mai retras de felul tău, dar vreau să-ţi mulţumesc din suflet şi să-ţi povestesc cât de mult m-ai ajutat!", spuse olarul. Apoi deschise uşa şi rămase înmărmurit. Înăuntru, dincolo de uşă, era doar o oglindă.
Calea Inteleptului
“Un
Intelept nu are nevoie de baghete, potiuni magice sau incantatii pentru a face
magie. Un Intelept poate face constient ceea ce oamenii pot face numai in
visele lor. Si asta datorita felului sau de a privi lucrurile. Aceasta este
singura diferenta dintre un adevarat Intelept si un magician sau un
simplu om. Pentru ca Inteleptul cunoaste Adevarul. El nu se lasa prins in
iluziile vietii ca omul obisnuit.
Un
Intelept are puterea Alchimiei. Puterea de a transforma numai prin gand.
Alchimia nu este transformarea plumbului in aur. Aceea e o metafora. Este
transformarea spiritului in aur, metalul nepieritor.
Cum
face asta?
Primul pas este intoarcerea la inocenta!
Cand
erai copil, intreaga lume era un loc magic. Dar, pe masura ce cresteai, ai
inceput sa pui etichete lucrurilor. Acesta e un copac, acela e un nor, aceea o
frunza. Nici macar nu mai privesti obiectul, ii vezi numai numele. Daca ai
putea sa te opresti si sa vezi ce sunt lucrurile acelea cu adevarat, ai fi atat
de uluit, incat nu te-ai mai putea tine pe picioare!
Pasul urmator spre Intelepciune este acela de a fi
inexplicabil de fericit!
Si
asta din cauza ca toate acele lucruri care ii nemultumesc pe oamenii simpli, pe
el nu il ating. Pierderea, de exemplu. Un Intelept stie ca totul este trecator
si constant in acelasi timp. Pentru ca totul este facut prin puterea lui
Dumnezeu, care isi schimba numai forma necontenit. Nu poti pierde ceva pentru
ca toate sunt parte din tine si tu esti parte din Dumnezeu. Tot ce a existat
vreodata este inca aici. Si-a schimbat forma numai.
Un Intelept nu se teme de moarte pentru ca el stie ca moartea
e o minciuna.
El
a trait si va trai mereu. Un Intelept stie ca e nemuritor. Mereu a fost si va
fi.
Un
Intelept nu cunoaste singuratatea. Pentru ca el nu s-a rupt de univers. Este
una cu el si una cu puterea lui Dumnezeu. Cum ar putea fi el, asadar, singur?
Un Intelept este cu adevarat treaz, in timp ce restul
omenirii viseaza.
Odata patruns adevarul acestei revelatii, legile timpului si
spatiului isi pierd sensul.
Un
Intelept poate face orice! Sfida gravitatia, teleporta oriunde, crea lucruri cu
un simplu gand! Pentru ca el este una cu Dumnezeu si una cu Universul.
Buddha
a fost un Intelept! Iisus fost un Intelept! Krisna a fost un Intelept!
Acelasi Intelept launtric pe care ei l-au descoperit se afla in tine!
Esti
ceea ce crezi ca esti! Nici mai mult, nici mai putin! Orice din universul
nostru “solid”, odata descompus, nu mai e solid defel! Adevarul este ca toti
suntem unul si unul este de fapt Dumnezeu, actionand toate componentele
simultan. Oricine poate percepe dincolo de iluzia soliditatii si a mortii este
un atotputernic Intelept. Ne temem de pierderea propriei identitati, dar, din
moment ce suntem o parte din Dumnezeu, ce se pierde de fapt? Numai rolul nostru
dintr-un act al nesfarsitei piese a vietii.
Oamenii
isi considera visurile iluzii ale mintii si starea de trezie ca fiind
realitate. Adevarul insa e ca si starea de trezie e numai un vis. Visul lui
Dumnezeu. Un Intelept stie asta si-si traieste viata in consecinta. Asta e
cheia! Inlaturarea tuturor indoielilor asupra unitatii cu Dumnezeu. Daca vei
putea face asta pentru o singura secunda, nu exista miracol pe care nu l-ai
putea face. In visurile tale adesea zbori sau creezi lucruri printr-un gand. Ai
putea face acelasi lucru in visul pe care il numim viata daca ai uita iluzia
mortii si a soliditatii. Odata ce vei fi facut asta, si tu vei fi un Intelept.
Vei fi una cu Dumnezeu, una cu universul.
Un Intelept este un spectator, un observator in piesa asta pe
care o numim viata.
Un Intelept nu mai este doar un actor, ci si publicul insusi.
El inca isi spune replicile si-si joaca scenele, dar o face lucid si mereu
constient ca joaca numai un rol. In timp ce noi, ceilalti, continuam sa credem
ca rolurile noastre sunt reale si ne uitam adevaratele identitati.
Un Intelept este lipsit de “sine”.
El
stie ca trupul lui e numai o creatie a constientei. Nu constienta exista in
trup, ci trupul exista in constienta. Iar cand trupul dispare, constienta
ramane. Asa cum a existat inaintea trupului.
Puterea unui Intelept este puterea iubirii absolute.
Iubirea de Dumnezeu, iubirea de natura, iubirea de oameni.
Cuvantul “iubire” este putin inteles. Cand spun cuvantul “iubire” nu vorbesc de
simtaminte. Toate simtamintele sunt lucruri, lucruri fabricate. Iubirea de care
vorbesc e iubirea divina. E o forta care arde toate himerele. Dizolva toate
impuritatile. Iubire care cauta impuritatile si le arde. Nu exista persoana
lipsita de iubire. Numai cei care si-au impietrit intr-atat inimile incat nu
mai percep iubirea care e pretutindeni in jurul lor devin orbi la iubire asa
cum un orb devine incapabil de a vedea lumina din care el insusi e creat.
Invizibila si mereu prezenta, iubirea e mai mult decat un simtamant, mai mult
decat o emotie. E mai mult decat placere, mai mult decat extaz. Este starea
fireasca a lui Dumnezeu. Forta suprema din univers!
In
perceptia unui Intelept, Iubirea e in aerul pe care il inspiram, circula prin
fiecare celula a fiintei noastre. Iubirea patrunde totul si pe toti. Cand
spunem ca iubim ceva sau pe cineva, de fapt ne ingaduim numai sa simtim ceea ce
e mereu prezent.
A
iubi universul si tot ce cuprinde acesta e puterea suprema. Inseamna sa
traiesti intr-o liniste interioara de nezdruncinat.
Iubirea
nu este ceva ce nu mai simtim. Este ceva ce suntem. A incepe sa iubesti pe
cineva sau ceva este de fapt a incepe sa simti ceea ce e mereu prezent, dar pe
care noi am ales sa nu percepem. Asa cum etichetam copacii, norii, asa
etichetam si oamenii. Daca ne-am opri vreodata cu adevarat si am privi oamenii
de langa noi si am putea vedea ce sunt ei in realitate, nu ne-am putea abtine
sa nu-i iubim. Pentru ca ei sunt o expresie a lui Dumnezeu! Toata iubirea
oamenilor este efemera, trecatoare. Trece de la un obiect sau individ la altul.
Se poate transforma repede in ura daca lucrurile nu ne ating asteptarile. Dar
iubirea adevarata nu se poate schimba. Nu are nimic de-a face cu obiectul, nici
nu poate deveni alt sentiment, pentru ca nici macar nu este un sentiment. E un
fel de a fi. Acel “a fi” este starea fireasca a infinitei forte divine, din
care putem numai putin percepe daca asa hotaram. Pentru a percepe aceasta
iubire trebuie sa eliminam sinele. Sa eliminam toate temerile, obiceiurile,
egoismul si furia. Trebuie sa ne golim ca sa putem ingadui universului sa ne
umple cu iubire. Constiinta e cea care ne poate transforma perspectiva iubirii
egoiste in iubire dezinteresata. Trebuie sa ne reeducam pentru a atinge acest
punct de vedere. Ca iubirea este mereu prezenta si pretutindeni. Exista in
oricine si orice. Ca iubirea e starea fireasca. Toate celelalte sunt iluzii.
Cand
un Intelept vorbeste despre iubire, cea la care se refera el este aproape
opusul a ceea ce oamenii numesc iubire. Pentru oameni, iubirea e un sentiment
cat se poate de personal. Pentru un Intelept este o forta universala. Oamenii
percep iubirea ca o atasare. Sa posezi pe cineva sau sa fii in posesia cuiva.
Asta e o inchipuire.
Pentru Intelept, adevarata iubire inseamna sa nu simti nici o
atasare, nici o posesie asupra cuiva sau a ceva.
Sa apartii tuturor simultan si toate sa-ti
apartina. Iubirea individuala pe care o percepi fata de o alta persoana e
o forma concentrata a iubirii universale. Iubirea universala este o forma
extinsa a iubirii individuale.
Iubirea
e cu adevarat puterea lui Dumnezeu atragand totul spre el. E o forta de
nestavilit.
Dar
cum atingem acest nou punct de vedere? Cum ne scuturam de iluzia vietii?Cum ne
trezim din vis? Trebuie sa-ti reeduci mintea si emotiile, apoi credinta te va
duce mai departe.
Iata
pasii pe care-i poti face pentru a atinge felul Inteleptului de a privi
lucrurile:
Principiul
nevoii de a darui.
Daca
ai nevoie de iubire, daruieste iubire. Daca ai nevoie de sprijin, daruieste
sprijin. Daca ai nevoie de un prieten, fii tu prieten. Orice ai nevoie,
daruieste celorlalti si iti vei afla propriile nevoile satisfacute.
Destinde-te,
nu te incorda.
Este
la fel de simplu sa te destinzi ca si sa te incordezi. Ne incordam numai din
frica. Aceasta retragere constanta in noi insine din cauza fricii de a fi
raniti este motivul impietririi inimilor noastre. Invata ca este la fel de usor
sa fii vesel ca si sa fii trist. Fii amabil in loc sa te iriti, fii mai degraba
prietenos decat ostil. Data viitoare cand vrei sa te incordezi, incearca sa te
destinzi. Cand iti vine sa plangi, opreste-te si razi, in schimb.
Renunta
la atasamente.
Daca
nu obtinem ce vrem suntem nefericiti. Daca patim ceva ce nu vrem, suntem
nefericiti. Chiar si cand obtinem ceea ce vrem suntem nefericiti pentru ca nu
putem pastra pentru totdeauna.. Mintea rezista schimbarii, dar schimbarea e
lege. Totul e trecator. Recunoaste ca nu posezi nimic. Totul e un imprumut de
la Dumnezeu si, pana la urma, totul se intoarce la el.
Bucura-te
de orice ti se intampla.
Ne
plac vremurile bune si le uram pe cele rele. Dar este suferinta intamplarilor
neplacute cea pe care o cultivam. Admite-ti suferinta ca o lectie. Apoi vei
invata sa iubesti si amintirile placute si pe cele mai putin placute. Pentru
ca, fara suferinta n-ai fi acelasi om care esti azi. Asa ca invata sa te lasi
purtat de curent si sa te bucuri de orice ti se intampla.
Lasa
sa vina si sa treaca.
Ai
observat vreodata un bebelus? E greu sa ni-i imaginam ca maestri ai propriilor
emotii, dar asta sunt. Un bebelus plange cand are o nevoie, dar in clipa in
care nevoia ii este satisfacuta, lacrimile i se opresc instantaneu. Mai tarziu
in viata invatam sa ne suprimam emotiile. Dar pentru un Intelept, emotiile se
exprima liber. Iar odata exprimarea uitata, un Intelept nu mai staruie in
emotii, nu-si mai reprima furia sau bucuria sau iubirea. Simte ceea ce simte si
apoi lasa sa treaca.
Teorie INCREDIBILĂ a Conspirației. Cum descrie un preot grec al Treilea Război Mondial: Bătălia dintre Iisus și Lucifer este aproape
Părintele grec Elpidie, un om care susține că a vorbit cu Dumnezeu, are o teorie a conspirației incredibilă cu privire la al Treilea Război Mondial.
Părintele
Elpidie este de părere că al Treilea Război Mondial nu va semăna cu celelalte
două. Războiul nu va fi între popoare, ci împotriva lui Iisus Hristos. Ceea ce
vrea să spună părintele este că al Treilea Război Mondial va fi de fapt
Apocalipsa, a doua venire a Mântuitorului, scrie razbointrucuvant.ro.
“Acest razboi care a inceput la nivel mondial nu este un
razboi intre state, nu este un razboi ca altele, ci este un razboi pe care l-a
pregatit Antihristul pentru a se gasi intr-o confruntare directa cu Fiul meu”,
asa ne graieste Sfanta Nascatoare de Dumnezeu. Tot acest sistem care se
construieste la nivel mondial este ceva ce a fost creat de diavol cu multa
maiestrie, veti vedea in curand, pentru a se razboi cu Iisus si ca sa ne
castige inimile
Preotul
mai spune că Lucifer vrea să creeze un Guvern Mondial și o singură religie.
Prin aceasta ordine mondiala, Lucifer doreste sa faca un
Guvern mondial si o religie mondiala, unind toate religiile intr-una. Vrea sa
faca cea mai rea cu putinta forma de religie. Va lua chipul unei biserici care
chipurile Il iubeste pe Mesia si, in numele iubirii, va uni toate bisericile,
si pe cele pagane si pe cele pseudo-crestine si pe cei care nu cred in
Dumnezeu.
Cand veti vedea aceste lucruri sa fie spuse din gura unor
oameni chipurile duhovnicesti, patriarhi, preoti sa stiti ca venirea lui
Lucifer este aproape si mai ales este aproape ultima confruntare dintre diavol
si Hristos. Cand veti vedea acestea, sa stiti ca au inceput a doua oara
prigoana, patimile Domnului nostru. Pentru ca sa inceapa aceasta prigoana
diavolul a pregatit terenul inrobind constiintele, natiunile, conducatorii
statelor lumii, sa inrobeasca insasi supravietuirea oamenilor, care va fi in
mainile lui. Cand un om nu are ce manca, ar face orice ca sa aiba putina
mancare.
Ceea ce nu au inteles conducatorii nostri este ca acest
razboi nu este in primul rand impotriva oamenilor si a statelor, este in
principal impotriva lui Hristos. Veti vedea in curand ca vor vrea sa faca cat
mai multe moschei si vor incerca sa stearga semnul crucii chiar si de pe
steagul nostru. Tot ce va aminti de numele lui Hristos si de dragostea Lui va
fi distrus si sa stiti ca atunci va incepe marea prigoana.
Veti vedea cum musulmanii, ateii, budistii vor fi lasati sa
faca ce vor dori. Ce fac musulmanii? Ce religie spune sa omori oameni? Oare
Dumnezeu cel milostiv vrea asa ceva? Vor fi lasati sa ne distruga bisericile,
sa violeze femei crestine, vor distruge satele crestine. Veti vedea in curand
ca se vor intampla acestea.
Elpidie are o previziune sumbră și pentru Europa.
Acesta spune că Europa va fi distrusă, iar statele membre vor intra în conflict
din cauza unei crize
masive în zona euro.
Copii, vine o asemenea distrugere economica in zona euro,
incat Uniunea Economica isi traieste ultimele zile…; nici nu trebuie sa fii
profet ca sa intelegi asta. Si totusi, va spun ca este si o profetie: Europa va
fi distrusa. Planul conducatorilor luciferici a fost urmatorul: mai intai sa
stranga toate statele intr-unul singur, apoi sa le dea bani ca sa faca o
multime de lucruri, sa construiasca case, sa cumpere masini, de toate. Apoi,
cand toti au fost indatorati, au declansat o asa zisa criza economica si au
inceput sa ceara banii inapoi. Oamenii au inteles atunci ca nu au de unde sa
plateasca, tot asa s-a intamplat si la nivelul statelor: nu au de unde sa
plateasca. Cine are atate miliarde ca sa poata sa imprumute Italia, Franta,
Spania, Portugalia, Grecia, Cipru pana si Germania, veti vedea in curand cum se
va intoarce ca un bumerang aceasta criza si impotriva Germaniei, …cine are
atatea miliarde ca sa imprumute statele lumii si acum le cere inapoi? Adica azi
toate statele sunt indatorate la cineva. Acest cineva cine este? Cu multa
indemanare ascund acest adevar. De ce?
Aceasta elita luciferica care a strans multi bani, multa
bogatie, ia acum toate resursele naturale ale popoarelor; acestia, care sunt
foarte putini ca numar, ii putem numara pe degetele de la o mana, in curand vor
aduce toata lumea intr-o prima faza a celui de al treilea razboi mondial. Care
este aceasta faza? Aceasta prima faza este decadere morala totala a oamenilor
si distrugere economica generala. Vor face ca in aceasta Europa “unita” un stat
sa se razboiasca cu altul. Acum pare sa fie unita, dar aceasta nu este
realitatea… cati cunosc, inteleg aceste lucruri: unul se afla in conflict cu
celalalt. Se va crea o stare generala de conflict in interiorul Europei astfel
incat un stat va spune altuia: “tu traiesti pe spatele meu”; un stat va acuza
pe altul si aceasta asa zisa Europa unita va avea de suferit prima lovitura
(razboi): distrugere, disperare, foamete. Acest razboi economic va fi prima
faza a celui de al treilea razboi mondial. Este ciudat acest razboi mondial. Nu
va fi asa cum a fost primul si cel de-al doilea razboi mondial.
Cele trei etape ale celui de al Treilea Război Mondial
Cel de
al Treilea Război Mondial va fi împărțit în trei etape, spune preotul: distrugerea
economică, distrugerea credinței si etapa sângeroasă.
Cel de-al treilea razboi mondial va avea trei forme: prima
va fi distrugerea economica, care va face ca oamenii sa se supuna si sa faca ce
li se va impune de catre dusmanii lor, a doua va fi distrugerea credintei si
impunerea deciziilor elitei luciferice, adica a pan-religiei, si a treia forma
va fi cea sangeroasa. Acest razboi sangeros va avea doua-trei faze: mai intai
se vor isca razboaie locale intre state invecinate cum ar fi Coreea de Nord si
Coreea de Sud ,
China cu Japonia, Turcia cu noi, o
multime de razboaie locale in toata lumea. Si ce s-a intamplat in Orientul
Apropiat, in Libia, Egipt si acum in Siria, ce credeti ca este? Toti sunt
amestecati. Acestia le-au declansat. Si in Coreea de Nord tot acestia sunt
implicati.
Dupa ce se vor intampla aceste lucruri, toate aceste
razboaie intre state, prabusirea economica, imposibilitatea supravieturii, apoi
va avea loc si izbucnirea unui mare conflict la care vor participa toate marile
puteri ale lumii, precum este Rusia, China, Japonia si America. Atunci raul va
deveni foarte mare. Atunci oamenii vor trai disperarea
Oamenii, implantați cu cipuri fără de care nu vor putea trăi
Elipide mai spune că se va inventa
un timp de cip, care va fi implantat în oameni. Viața lor va depinde de acest cip, care va controla
totul.
Ceea ce va urma va fi foarte greu. Va urma multa violenta
impotriva noastra, a celor ce vor sa ne transforme in niste pioni. Prin
intermediul controlului alimentelor, a aerului, a apei, chiar si a gandurilor
noastre si a sentimentelor noastre si a creierului nostru…si spun asta pentru
ca ceea ce ne pregatesc satanistii este ceva ce nu isi poate imagina nimeni, si
totusi acesti satanisti si-au imaginat si vor sti cum sa manipuleze si sa
controleze mintea oamenilor. Cum ne vor controla? Si nu ma refer acum la
controlul exercitat acum prin televizor sau internet, sau la controlul prin
telefonul mobil… (…) ci ceea ce va veni va fi ceea ce spune si Apocalipsa,
pecetluirea oamenilor cu cipuri. Nu vor fi ca aceste cip-uri de azi, astea nu
inseamna nimic… acestea sunt doar o prefigurare a cipului pe care il va pune
Antihristul cui va accepta. Nu vor obliga pe nimeni, dar vor sti ca nu vom
putea supravietui fara ele.
Acest semn cum va fi? Aceasta pecete va fi o inventie
satanica extrem de complexa, dar pe de alta parte si foarte subtila, care va
functiona pe doua nivele.
Primul nivel va fi similar cu antena de satelit prin care
putem sa receptionam programe la televizor. Prima oara vor incerca sa ne dea
aceasta antena, pe cai ocolite, in special prin asa zise “vaccinuri” vor
incerca sa ne implanteze nano-echipamente in corp, invizibile cu ochiul liber
si care vor juca rolul unui spion. Aceste echipament va putea citi si
interpreta semnalele corpului uman. Acesta va fi o parte din pecete.
“………Nu vor putea exista in noi ceea ce satanistii vor
incerca sa ne introduca prin inselaciune, acele nano- dispozitive(n.t. primul
nivel de care vorbeste parintele). Sfanta Impartasanie va avea o asemenea
putere incat va anihila puterea a ceea ce vor sa implanteze (n.t.
nano-dispozitivele pe care vor sa le implanteze fara stirea noastra, nu
pecetea).
Al doilea nivel va fi un cip extrem de subtil pe care il vor
implanta pe mana sau pe frunte, un nano-cip (nu ca cele pe care le stim acum)
care va comunica cu echipamentele pe care le vom avea deja in corpul nostru si
care vor functiona ca un tot unitar, ca un computer si vor transmite
informatii. Acest dispozitiv va putea sa interactioneze strans cu materialul
genetic al omului, cu creierul si cu sistemul nervos, astfel incat nimeni nu va
putea sa-l mai scoata. De aceea, cei care vor primi acest semn vor fi robiti de
Antihrist. Si cine va intelege ca ceva nu e in regula nu-l va mai putea scoate.
Cine va incerca sa il scoata va muri. Aceia care vor primi semnul vor suferi
mai mult decat crestinii.
Dar asta nu se va intampla acum. Generatia noastra nu va
trai aceste vremuri. Urmatoarea generatie va vedea aceste lucruri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)