marți, 10 decembrie 2013

Cateodata diminetile...

Cateodata diminetile mele au gust de amareala,precum cafeaua fara zahar sau ficatul caruia ai uitat sa-i scoti fierea inainte sa-l prajesti.
Nici soarele nu le indulceste,nici macar un cuvant frumos,nimic.Parca totul a devenit o mare cocleala de care nu scapi oricat ti-ai clati gura. Stau si ma intreb,de ce? Doar vine Craciunul!Acum doar amintirile mai fac suportabila aceasta sarbatoare,caci intervine termenul de comparatie si cand vezi cum era si cum este,amareala se intensifica,lasa colturile gurii in jos,pe frunte pune incruntare si in ochi stinge speranta. .Familia,adunata in jurul bradului natural,cozonacul facut in casa,Mos Craciun cu sacul plin,masa imbelsugata.Acum?Familia risipita in lumea larga,bradul artificial,cozonac de la hipermarket,Mos Craciun cu sacosica si masa dramuita in portii precise ca la farmacie.Nu va grabiti sa ma contraziceti doar pentru ca  inca nu se intampla si in viata voastra. Nici nu stiti,sau nu vreti sa stiti, cati sunt in aceasta situatie,cati copii isi doresc o jucarie cat de modesta,cati aprind focul in soba cu coceni,cati nu au nici macar o crenguta de brad in seara de Ajun!Simt si mai mult amar cand ma gandesc si nu stiu cum sa scap de el.Doamne da-mi tu o solutie ca esti singurul care o mai poti face!

Niciun comentariu: