Bun venit la bunica
http://www.pensiuneabutuceni.md/ro/pages/Acasa
E drept ca nu m-a intampinat bunica ci familia Butnaru dar sentimentul a fost acelasi,ca sunt acasa.
Pridvorul infoiat de muscate, curtea impovarata de creite si aerul proaspat coborat din varful dealurilor,
te face sa-ti uiti varsta si grijile.
Apoi daca te vei pune la masa,nici ca-ti mai vine sa pleci. Bucatele au gustul cela bogat,de-ti gadila poftele si-s facute cu dragoste si cu toate cele luate chiar din batatura casei.Dupa ce te vei fi zbanduit prin ograda,sau prin imprejmuiri ,oleaca de odihna pe perne imbujorate de flori si pazit cu strasnicie de manunchiul de busuioc,e tocmai ce-i trebuie omului,mai ales dupa masa imbelsugata stropita cu vin din cel rosu si inmiresmat si terminata cu placinta burdusita cu mere sau branza.
Pai iti dai seama cum ar fi Craciunul tau aici?Focul sa toarca povesti cu zane si feti frumosi, cozonacul sa se faloseasca in cuptor si sarmalele sa bolboreseasca in ceaun printre bucati de carnati dolofani si jumari din cele rumenite grozav in untura sfaraita,iar tu cuibarit pe vatra sa privesti iarna cum ninge peste Moldova.
http://www.moldaviantour.ro/structuri_cazare_basarabia.htm
Copacul Kareliei este plin de roade. Are de toate !Produse handmade,gradinarit,retete culinare,ganduri de-ale mele,muzica care-mi place,filme care sa te incante,locuri frumoase si intamplari pozate.Aseaza-te la umbra lui si bucura-te de toate. ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Handmade products, gardening, recipes, thoughts of mine, music, films to delight you, beautiful places and happenings.
marți, 29 octombrie 2013
duminică, 27 octombrie 2013
Pun lacrimile in nori
Poate ca ploua chiar si peste mine,ploua cu clipe venind
din trecut, cu momente esuate in incercari, cu fraze frumoase si doar atat,cu
imagini stocate in suflet si incerc sa dau up-load acelei parti din mine care
inca mai crede in tine!
Te-ai imaginat vreodata ca ai fi ploaie? Ti-ai dorit sa
plangi peste lume sperand sa-i speli neajunsurile si nedreptatile? Ti-ai fi
ravarsat apele peste campuri insetate sperand sa le infloresti?Si te-ai fi
oprit atunci cand fluviile infuriate ar fi vrut sa schimbe harta uscatului?Sau
poate ai vrut sa fi doar ploaia care picura bland pe chipul celui drag?
"JUR SA SPUN ADEVARUL SI NUMAI ADEVARUL….,ASA SA-MI AJUTE DUMNEZEU!"
Parca asa suna juramantul depus intr-o sala de tribunal, deci asa voi incepe si eu marturia mea intr-un proces de constiinta, cu mai multe capete de acuzare. Da, am fost chemata de mine in judecata pentru ultraj si vatamare, pentru omor prin imprudenta si favorizarea infractorului.
Vatamarea a fost adusa unui suflet care daduse dovada de buna credinta si-mi oferise sansa sa castig o seama de bunuri fara sa le merit. L-am escrocat cu buna stiinta si i-am promis ca-i pot inlesni trecerea frontierei dintre vis si realitate si obtinerea unui contract pe termen nelimitat, in cadrul concernului LOVE FOREVER.
Am omorat prin nepasare si egoism un sentiment de iubire durabil , care ma pazea si ma ocrotea din umbra, ma accepta asa cum sunt, fara sa ma ingradeasca. Am crezut in permanenta ca nici nu exista , pentru ca era sarac in declaratii dar atat de darnic in dovezi pe care, din pacate, nici nu le-am luat in seama , nu din rea vointa ci din superficialitate. Mi-am administrat victimizare si cu neintelegerea mea am otravit singura sursa care-mi alimenta forta existentei.
Am inlesnit prin toate mijloacele patrunderea infractorului, am fost complice la furtul de incredere si deterioare de sentimente, am adus prejudicii inestimabile unei vieti ce-mi era draga, ajutand un intrus sa-si insuseasca bunuri de care avea nevoie doar ca sa-si trateze plictiseala.
Nu, nu insistati nu am nevoie de avocat din oficiu, nici de clementa, nici de amanare a procesului.
Insist sa primesc pedeapsa maxima.
Regret sincer faptele mele si imi recunosc in totalitate vina, fiind gata sa ma supun rigorilor legii nescrise a singuratatii.
vineri, 25 octombrie 2013
Pita de Alămor
Transilvania dragostea mea ,cum era sa te uit si sa nu gasesc ceva ce vine de acolo din inima ta!
Secretele pitei de Alămor: nedormitul, dragostea şi... 200 kg de făină
de Andra MARINESCU
întâmpină doamna Maria Ranf din Alămor. Nu închide un ochi de joi
dimineaţă, de la ora două, şi până sâmbătă seară. Ca să pregătească
70–80 de pite, cu care merge la Piaţa Ţărănească "Transilvania" în
fiecare zi de sâmbătă. E lege ca somnul să îl lase pentru a se relaxa
făcând pâine, lichiu şi scoverzi. Pentru ea, weekendul ar putea să
înceapă luni şi să se termine miercuri, cel târziu. Dar nici atunci nu
stă, căci îşi găseşte îndată activităţi prin casă sau ogradă.
"Să fi avut pita asta când ne-am născut noi... Păi numa’ mămăligă aveam. Copiii de amu’ trăiesc bine. Noi am fost necăjiţi", spune Aniţa Ranf sau tuşa lui Fegu, aşa cum este cunoscută în sat femeia care se ocupă de toate evenimentele satului: de nunţi, botezuri sau înmormântări. Adică de bucătărie. La cei 75 de ani, găteşte şi ştie sute de reţete culinare, pe care le dă mai departe, cum poate. Dar destinaţia noastră nu e la doamna Aniţa. Ci la Maria Ranf, femeia care ne-a dat de ştire că ne aşteaptă cu pită caldă şi alte bunătăţi-surpriză. Doamna Aniţa doar este în vizită la ruda sa.
Am plecat din Sibiu şi, în jumătate de oră, am ajuns în Alămor. Destinaţia ne era clară, iar dacă intrai în sat, nu îţi mai lua mult până la "reşedinţa" Ranf. Poarta ne-a deschis-o fiica doamnei Maria, Ica Lazăr, care a venit să îi dea o mână de ajutor mamei sale, în pregătirea bucatelor.
Pregătitul pitei, o relaxare
De la ora două s-a trezit, chiar dacă nu a apucat să se odihnească mai mult de trei ore. Cu o răbdare nestăvilită şi cu ambiţia de a-şi asigura, odată cu pasiunea pentru pregătirea bucatelor, şi sursa de venit, Maria Ranf munceşte zile şi nopţi ca să poată avea un trai decent şi o meserie pe care şi-a dorit-o de multă vreme. Pentru ea, făcutul pitei nu este un chin. Ci o pasiune care o destinde şi, paradoxal, îi dă energia de care are nevoie întreaga săptămână. "Eu mă relaxez când fac pită, domnişoară", spune Maria Ranf. Ne-a întâmpinat, după cum a promis, cu pită caldă. Însă cuptorul încă arde. Căci încins este neîntrerupt, de joia până sâmbăta. "Până sâmbătă, la prânz, după târg, nu mai văd patul. Atunci, abia mai număr banii”, mărturiseşte doamna Maria. Reţeta de care ţine cont când pregăteşte pita este veche de sute de ani, moştenită de la bunică. Cu toate acestea, o personalizează şi o presară cu calm şi plăcere. Ingredientele sunt simple. După ce dă cartofii pe răzătoare, îi frământă. În troacă, pune făina adusă direct de la moară şi pe care o cerne cu sita. După care intră în... acţiune. La ea, fiecare secundă e calculată. "Până frământ, călesc ceapa şi varza pentru lichiu. Când e gata, cealaltă. Totul e pe secunde: o pită în cuptor, alta dospită", povesteşte femeia. În cuptor, aşază pita direct pe vatră sau în forme. După circa două ore, o scoate şi dă jos coaja neagr[ ce se face. Şi după cum orice se foloseşte, nu o aruncă, ci o foloseşte la cafea sau o bea cu lapte. Din cele mai fine părţi face pesmet.
Secretul: mâinile
Dar doamna Maria Ranf nu merge la Piaţa Ţărănească "Transilvania" numai cu pită de casă. Ci şi cu lichiu cu prune şi gri`, cu ceapă, brânză sau cu jumeri şi ardei iute. Secretul femeii? Ei bine, nu poate fi vorba de aşa ceva. Pe lângă faptul că - spune ea - pune suflet, nu se foloseşte de cine ştie ce instrumente ori tehnologie, ci urmează tradiţia, apelând la troaca de pită, cenuşerul de cânepă, lopată, dârg şi frecător. "Nu avem ustensile, utilaje. Ci mâini", completează doamna Maria. Aceasta mânuieşte aluatul cu pricepere, îl întoarce şi îl răstoarnă cât şi cum ştie ea. Adică "un ceas frământ la pită. Până chică apă din grindă", ne destăinuie, referindu-se la frunte. Înainte să pornească afacerea cu pita, Maria Ranf şi soţul său, Ioan Ranf, au fost agenţi de pază în Sibiu. Dar nici atunci nu lăsa femeia din mână aluatul şi pregătea prăjituri pentru oamenii din sat. "Când am văzut că s-a deschis târgul, am zis să fac şi eu nişte bani. Am vorbit cu Primăria de aici şi am făcut rost de certificat", ne destăinuie femeia. De când face pită, nu îşi cântăreşte ingredientele. Ci cunoaşte cantităţile din ochi. "La fiecare pâine, o mânuţă de sare", subliniază femeia. Nu stă locului mai mult de jumătate de săptămână. Iar sâmbătă, înainte de a merge la târg... "Fac o baie şi gata", spune Maria Ranf.
La "Transilvania", cei doi au clienţii lor. Cum reţetele nu au în "program" untură, oamenii care ţin regim sunt o parte din publicul - ţintă: "Sunt unii care ne spun: <<Să ştiţi că noi am mâncat pită de la dumneavoastră şi nu ne-am îngrăşat!>> ".
Mult râvnită pe vremuri
Cât popasul ne e în Ţara Secaşelor, Alămorul pare să fie cea mai reuşită destinaţie din punct de vedere culinar. Iar dacă astăzi, bunătăţile sunt moştenite din moşi-strămoşi, oare cum era altădată? Ei bine, asta o aflăm de la tuşa lui Fego. Bătrâna, bucătăreasa satului, îşi aminteşte cu amar de vremurile din tinereţe, când pită nu aveau să "mânce", mămăliga fiindu-le felul principal, dimineaţa, la prânz şi seara. "Nu aveam nici ceas. Ne puneam să vedem umbra. Dacă vedeam umbra dreaptă, era ora prânzului. Mama pleca la plug şi ne lăsa. Cum vedeam că e timpul mesei, fugeam să mâncăm ce ne lăsa. Dar până ajungeam noi, mâncau câinii", povesteşte zâmbind Aniţa Ranf. Aceasta rememorează, odată cu bucatele, şi vremea măritişului, când nu cunoştea artele bucătăriei. De pildă, în încercarea sa de a face găluşte de gri`, a reuşit să facă mai degrabă... "gloane". "Aniţă, putem împroşca cu ele pân’ la moară la Toto! ", povesteşte femeia replica bărbatului său. Înainte să se căsătorească, tanti Aniţa nu vorbea cu "Culaie" al său decât de trei zile. Dar atunci importantă era negocierea. "Nu deşteptăciunea", adaugă femeia. Pe atunci, zama de zdrenţe era la modă, iar pită făceau numai de Paşti ori de Rusalii. Era un lux. "La şcoală mergeam cu cartofi în buzunar. Îi ţineam să ne încălzim şi când ajungeam, îi scoteam şi mâncam", reiterează tanti Aniţa, care conchide că tot ceea ce contează acum este că... "Avem o ţâr’ de pită. Acum zicem că o ducem greu, dar nu-i greu".
Adrian, ajutor de nădejde
Pe soţii Ranf, Maria şi Ioan, îi mai leagă ceva, pe lângă gospodărie şi înţelegere: micuţul Adrian. Băiatul are nouă ani şi merge la şcoală, visul său fiind acela de a deveni inginer auto. Vrea să rămână pe plaiurile natale, în Alămor, şi o ajută pe mama sa ori de câte ori are nevoie. "Ajut să ducă pita la dospit şi să o aducă. Mai ung formele", ne mărturiseşte prichindelul.
Pentru fiecare zi de sâmbătă, 200 de kilograme de făină foloseşte gospodina de la 30 km de Sibiu. Pe astea le îmbină, alături de celelalte ingrediente, cu răbdare nemărginită. "Doar aşa poate ieşi pita noastră", încheie femeia..
"Să fi avut pita asta când ne-am născut noi... Păi numa’ mămăligă aveam. Copiii de amu’ trăiesc bine. Noi am fost necăjiţi", spune Aniţa Ranf sau tuşa lui Fegu, aşa cum este cunoscută în sat femeia care se ocupă de toate evenimentele satului: de nunţi, botezuri sau înmormântări. Adică de bucătărie. La cei 75 de ani, găteşte şi ştie sute de reţete culinare, pe care le dă mai departe, cum poate. Dar destinaţia noastră nu e la doamna Aniţa. Ci la Maria Ranf, femeia care ne-a dat de ştire că ne aşteaptă cu pită caldă şi alte bunătăţi-surpriză. Doamna Aniţa doar este în vizită la ruda sa.
Am plecat din Sibiu şi, în jumătate de oră, am ajuns în Alămor. Destinaţia ne era clară, iar dacă intrai în sat, nu îţi mai lua mult până la "reşedinţa" Ranf. Poarta ne-a deschis-o fiica doamnei Maria, Ica Lazăr, care a venit să îi dea o mână de ajutor mamei sale, în pregătirea bucatelor.
Pregătitul pitei, o relaxare
De la ora două s-a trezit, chiar dacă nu a apucat să se odihnească mai mult de trei ore. Cu o răbdare nestăvilită şi cu ambiţia de a-şi asigura, odată cu pasiunea pentru pregătirea bucatelor, şi sursa de venit, Maria Ranf munceşte zile şi nopţi ca să poată avea un trai decent şi o meserie pe care şi-a dorit-o de multă vreme. Pentru ea, făcutul pitei nu este un chin. Ci o pasiune care o destinde şi, paradoxal, îi dă energia de care are nevoie întreaga săptămână. "Eu mă relaxez când fac pită, domnişoară", spune Maria Ranf. Ne-a întâmpinat, după cum a promis, cu pită caldă. Însă cuptorul încă arde. Căci încins este neîntrerupt, de joia până sâmbăta. "Până sâmbătă, la prânz, după târg, nu mai văd patul. Atunci, abia mai număr banii”, mărturiseşte doamna Maria. Reţeta de care ţine cont când pregăteşte pita este veche de sute de ani, moştenită de la bunică. Cu toate acestea, o personalizează şi o presară cu calm şi plăcere. Ingredientele sunt simple. După ce dă cartofii pe răzătoare, îi frământă. În troacă, pune făina adusă direct de la moară şi pe care o cerne cu sita. După care intră în... acţiune. La ea, fiecare secundă e calculată. "Până frământ, călesc ceapa şi varza pentru lichiu. Când e gata, cealaltă. Totul e pe secunde: o pită în cuptor, alta dospită", povesteşte femeia. În cuptor, aşază pita direct pe vatră sau în forme. După circa două ore, o scoate şi dă jos coaja neagr[ ce se face. Şi după cum orice se foloseşte, nu o aruncă, ci o foloseşte la cafea sau o bea cu lapte. Din cele mai fine părţi face pesmet.
Secretul: mâinile
Dar doamna Maria Ranf nu merge la Piaţa Ţărănească "Transilvania" numai cu pită de casă. Ci şi cu lichiu cu prune şi gri`, cu ceapă, brânză sau cu jumeri şi ardei iute. Secretul femeii? Ei bine, nu poate fi vorba de aşa ceva. Pe lângă faptul că - spune ea - pune suflet, nu se foloseşte de cine ştie ce instrumente ori tehnologie, ci urmează tradiţia, apelând la troaca de pită, cenuşerul de cânepă, lopată, dârg şi frecător. "Nu avem ustensile, utilaje. Ci mâini", completează doamna Maria. Aceasta mânuieşte aluatul cu pricepere, îl întoarce şi îl răstoarnă cât şi cum ştie ea. Adică "un ceas frământ la pită. Până chică apă din grindă", ne destăinuie, referindu-se la frunte. Înainte să pornească afacerea cu pita, Maria Ranf şi soţul său, Ioan Ranf, au fost agenţi de pază în Sibiu. Dar nici atunci nu lăsa femeia din mână aluatul şi pregătea prăjituri pentru oamenii din sat. "Când am văzut că s-a deschis târgul, am zis să fac şi eu nişte bani. Am vorbit cu Primăria de aici şi am făcut rost de certificat", ne destăinuie femeia. De când face pită, nu îşi cântăreşte ingredientele. Ci cunoaşte cantităţile din ochi. "La fiecare pâine, o mânuţă de sare", subliniază femeia. Nu stă locului mai mult de jumătate de săptămână. Iar sâmbătă, înainte de a merge la târg... "Fac o baie şi gata", spune Maria Ranf.
La "Transilvania", cei doi au clienţii lor. Cum reţetele nu au în "program" untură, oamenii care ţin regim sunt o parte din publicul - ţintă: "Sunt unii care ne spun: <<Să ştiţi că noi am mâncat pită de la dumneavoastră şi nu ne-am îngrăşat!>> ".
Mult râvnită pe vremuri
Cât popasul ne e în Ţara Secaşelor, Alămorul pare să fie cea mai reuşită destinaţie din punct de vedere culinar. Iar dacă astăzi, bunătăţile sunt moştenite din moşi-strămoşi, oare cum era altădată? Ei bine, asta o aflăm de la tuşa lui Fego. Bătrâna, bucătăreasa satului, îşi aminteşte cu amar de vremurile din tinereţe, când pită nu aveau să "mânce", mămăliga fiindu-le felul principal, dimineaţa, la prânz şi seara. "Nu aveam nici ceas. Ne puneam să vedem umbra. Dacă vedeam umbra dreaptă, era ora prânzului. Mama pleca la plug şi ne lăsa. Cum vedeam că e timpul mesei, fugeam să mâncăm ce ne lăsa. Dar până ajungeam noi, mâncau câinii", povesteşte zâmbind Aniţa Ranf. Aceasta rememorează, odată cu bucatele, şi vremea măritişului, când nu cunoştea artele bucătăriei. De pildă, în încercarea sa de a face găluşte de gri`, a reuşit să facă mai degrabă... "gloane". "Aniţă, putem împroşca cu ele pân’ la moară la Toto! ", povesteşte femeia replica bărbatului său. Înainte să se căsătorească, tanti Aniţa nu vorbea cu "Culaie" al său decât de trei zile. Dar atunci importantă era negocierea. "Nu deşteptăciunea", adaugă femeia. Pe atunci, zama de zdrenţe era la modă, iar pită făceau numai de Paşti ori de Rusalii. Era un lux. "La şcoală mergeam cu cartofi în buzunar. Îi ţineam să ne încălzim şi când ajungeam, îi scoteam şi mâncam", reiterează tanti Aniţa, care conchide că tot ceea ce contează acum este că... "Avem o ţâr’ de pită. Acum zicem că o ducem greu, dar nu-i greu".
Adrian, ajutor de nădejde
Pe soţii Ranf, Maria şi Ioan, îi mai leagă ceva, pe lângă gospodărie şi înţelegere: micuţul Adrian. Băiatul are nouă ani şi merge la şcoală, visul său fiind acela de a deveni inginer auto. Vrea să rămână pe plaiurile natale, în Alămor, şi o ajută pe mama sa ori de câte ori are nevoie. "Ajut să ducă pita la dospit şi să o aducă. Mai ung formele", ne mărturiseşte prichindelul.
Pentru fiecare zi de sâmbătă, 200 de kilograme de făină foloseşte gospodina de la 30 km de Sibiu. Pe astea le îmbină, alături de celelalte ingrediente, cu răbdare nemărginită. "Doar aşa poate ieşi pita noastră", încheie femeia..
vineri, 18 octombrie 2013
Hai la globuri,neamule!
Ieftine si ...incasabile!Doar 10 lei setul sau 1,5 leu bucata!
Detalii http://pravalianecsulestilor.blogspot.ro/2013/10/magia-iernii-globurile-handemade.html
Rosia Montana si cianura politica
Articole ce fac parte din seria "Un om informat face cat doi"
Un român din Canada aduce probe noi în dosarul Roșia Montana
Din Curentul:
“Dacă Beny Steinmetz, în mod direct sau prin interpuși, pentru a
ajunge la zăcămintele de aur, a mituit în alte state ale lumii înalți
funcționari publici și demnitari, de ce România ar fi făcut excepție?”
“Arhitectul exploatării de la Roșia Montană, Beny Steinmetz, sub
anchetă internațională”
Cititi de urgenta articolul de mai sus din Curentul si transmiteti
aceste citeva rinduri mai departe! catre cei care protesteaza
impotriva proiectului Rosia Montana…
Cred ca articolul a fost preluat din: The Guardian si poate fi citit la:
http://www.theguardian.com/wor ld/2013/apr/16/fbi-arrest-brib ery-10bn-mountain
In esenta este vorba de “omul de afaceri” israelian (Beny Steinmetz),
acelasi care este in spatele proiectului de la Rosia Montana, via
Gabriel Resources / Gold Corporation. Acesta a cumparat de la guvernul
corupt din Guinea (fosta franceza) cu 156 de milioane de dolari (dind
spaga unor guvernanti) un mare zacamint de fier de la Simandou Guinea,
apoi a revindut jumatate din acelasi zacamint, tot aceluiasi guvern
corupt pentru 2,5 miliarde de lire sterline!!! (1 lira sterlina = 1,5
dolari americani); adicatelea de: (2.500.000.000×1,5)/156.000.00 0 = 24
de ori mai mult, dar! doar pentru jumatate din ceea ce cumparase! (de
la “guvernanti”)
Unii guvernanti mai patrioti din Guinea au facut o plingere la FBI
(Federal Bureau of Information) in USA si interpolul a decis sa faca
perchezitii inopinate si in acelasi timp in mai multe locatii ale
firmei BSG Resources (v.
http://www.bsgresources.com/mi ning-and-metals/gold/ ) – ale evreului
nostru de mai sus – insa o parte din acte / documente fusesera deja
distruse (…). Domnul Cilins – unul din “arzatorii” de documente – ar
putea fi inchis pentru 20 de ani NUMAI pentru distrugere de evidenta!
Veti observa ca spagile erau de MILIOANE DE DOLARI!
Ma intreb si eu si il intreb si pe domnul Tanase (directorul de la RM
Gold Corp.):
1 – Cu cine lucrati domnule director? Peste citiva ani veti spune ca
n-ati avut habar de asa ceva! Acum aveti?
2- Oare de ce-o fi plecat “premierul” nostru la Miami Beach? si apoi,
“brusc si deodata”, a impins legea pentru proiectul Rosia Montana in
parlament ?; desigur, el nefiind de acord cu legea pe care o elaborase
si o impinsese repede de tot…
3- Oare de ce a vrut PSD-ul sa ajunga la guvernare cit mai repede? I-o
fi fost frica ca spaga sa nu fie luata de “baietii destepti” de la
PDL?
…si in fine:
4- Oare NOI ar trebui sa informam SRI-ul despre “calitatea” firmei BSG
Resources, or ar trebui sa cerem mai multe informatii de la FBI si
apoi sa informam SRI-ul?
Dan Paval
Calgary,CANADA
Din Curentul:
“Dacă Beny Steinmetz, în mod direct sau prin interpuși, pentru a
ajunge la zăcămintele de aur, a mituit în alte state ale lumii înalți
funcționari publici și demnitari, de ce România ar fi făcut excepție?”
“Arhitectul exploatării de la Roșia Montană, Beny Steinmetz, sub
anchetă internațională”
Cititi de urgenta articolul de mai sus din Curentul si transmiteti
aceste citeva rinduri mai departe! catre cei care protesteaza
impotriva proiectului Rosia Montana…
Cred ca articolul a fost preluat din: The Guardian si poate fi citit la:
http://www.theguardian.com/wor
In esenta este vorba de “omul de afaceri” israelian (Beny Steinmetz),
acelasi care este in spatele proiectului de la Rosia Montana, via
Gabriel Resources / Gold Corporation. Acesta a cumparat de la guvernul
corupt din Guinea (fosta franceza) cu 156 de milioane de dolari (dind
spaga unor guvernanti) un mare zacamint de fier de la Simandou Guinea,
apoi a revindut jumatate din acelasi zacamint, tot aceluiasi guvern
corupt pentru 2,5 miliarde de lire sterline!!! (1 lira sterlina = 1,5
dolari americani); adicatelea de: (2.500.000.000×1,5)/156.000.00
de ori mai mult, dar! doar pentru jumatate din ceea ce cumparase! (de
la “guvernanti”)
Unii guvernanti mai patrioti din Guinea au facut o plingere la FBI
(Federal Bureau of Information) in USA si interpolul a decis sa faca
perchezitii inopinate si in acelasi timp in mai multe locatii ale
firmei BSG Resources (v.
http://www.bsgresources.com/mi
nostru de mai sus – insa o parte din acte / documente fusesera deja
distruse (…). Domnul Cilins – unul din “arzatorii” de documente – ar
putea fi inchis pentru 20 de ani NUMAI pentru distrugere de evidenta!
Veti observa ca spagile erau de MILIOANE DE DOLARI!
Ma intreb si eu si il intreb si pe domnul Tanase (directorul de la RM
Gold Corp.):
1 – Cu cine lucrati domnule director? Peste citiva ani veti spune ca
n-ati avut habar de asa ceva! Acum aveti?
2- Oare de ce-o fi plecat “premierul” nostru la Miami Beach? si apoi,
“brusc si deodata”, a impins legea pentru proiectul Rosia Montana in
parlament ?; desigur, el nefiind de acord cu legea pe care o elaborase
si o impinsese repede de tot…
3- Oare de ce a vrut PSD-ul sa ajunga la guvernare cit mai repede? I-o
fi fost frica ca spaga sa nu fie luata de “baietii destepti” de la
PDL?
…si in fine:
4- Oare NOI ar trebui sa informam SRI-ul despre “calitatea” firmei BSG
Resources, or ar trebui sa cerem mai multe informatii de la FBI si
apoi sa informam SRI-ul?
Dan Paval
Calgary,CANADA
Sfinxul din Bucegi
Fenomene paranormale in Bucegi
Puţini
oameni, cei aleşi, știu că există o singură zi in fiecare an, când, la
apusul Soarelui deasupra Sfinxului de pe platoul Bucegi, razele blânde
înconjoară chipul straniu sculptat în piatră şi, coborându-se spre baza
anticei statui, formează o piramidă magică.
Si aceşti puţini oameni aleși se întâlnesc în fiecare an pe Platoul Bucegilor, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră. Au început deja să se recunoască de departe, urcând pe coama muntelui, din toate direcţiile.
Doctorul din Hamburg, care vine an de an pentru a căpăta energia necesară conducerii cabinetului său în care tratează zeci de bolnavi, zilnic. Nimeni nu ştie secretul reuşitei celor peste zece operaţii pe care niciun doctor nu le-ar putea face într-o zi!
Doamna cu pălăria violet din Sibiu, adusă pentru prima dată într-un scaun cu rotile de nepotul ei, cercetător la Institutul de Mineralogie Patologică 'Axente Sever', și care acum vine pe propriile-i picioare, mai mult pentru a mulțumi Piramidei pentru magica ei vindecare, Soarelui pentru căderea lui miraculoasă şi binefăcătoare în trepte piramidale, ori poate Sfinxului, fără de care nimic nu ar fi posibil. Desigur, unele guri şoptesc prin văi că doamna ar mai avea şi un alt motiv, în faptul că doar aici şi în această blândă lumină piramidală pălăria ei trimite raze violete spre toate piscurile înconjurătoare, ca un tainic mesaj adresat pădurilor de brad şi animalelor ce le populează. Însă acest mesaj nu a putut fi descifrat de nimeni, niciodată.
Familia cu cei doi gemeni din Eastwood, ambii bolnavi de artrita psoriazică, boală autoimună care afectează ligamentele şi tendoanele. Efectul piramidei magice asupra celor doi micuți este incontestabil, având acţiune antiinflamatoare selectivă pentru COX2, și producerea de adalimumab, un anticorp monoclonal uman recombinat de tip Ig G cu specificitate pentru TNF alfa.
Tânărul cu fibromialgie din Detroit, boală căpătată în urma unei depresii severe cu tulburări de anxietate, piramida acţionând asupra lui precum un inhibitor selectiv de serotonina (SSRI), antidepresiv tricyclic. Este ştiut că în această boală medicii nu au un tratament, recomandând meditaţia şi rugăciunea.
Apoi bătrânul din Bombay, atins de sindromul Down, cu facies aplatizat şi gât scurt, urmare a unei diviziuni celulare anormale la nivelul ovocitului, sau domnul din Kinshasa cu toxoplasmoză însoţită de apariţia de adenopatii latero-cervicale, ori doamna din Xi’an ce suferă de virusul Papiloma Uman HPV, sau cei doi tineri din Ontario atinşi de alopecia, cu capetele acoperite de batice şi şepcuţe moderne, pentru a ascunde urmele necruţătoarei boli, și mulți alții, cu felurite boli şi afecţiuni, din toate colţurile lumii.
Unii se reîntorc vindecaţi şi revin doar pentru a mulţumi, iar alţii resimt ameliorarea bolilor copleşitoare şi fără leac medical, și revin an de an pentru acțiunea spectaculoasă a Piramidei Magice în continuarea unei vieți normale, singura care le permite a se bucura de viaţa dăruită de Creatorul şi Mântuitorul umilelor noastre suflete păcătoase, El, Cel de Sus, întru veşnică şi vie pomenire.
Există o singură zi din an, o zi sfântă, când soarele îşi coboară razele blânde, în trepte, peste Sfinxul ce străjuieşte mândru Bucegii, într-o piramidă magică.
În ziua de 28 noiembrie a fiecărui an, pe Platoul Bucegi se întâlnesc oameni aleşi, veniţi din toate colţurile lumii...
Si aceşti puţini oameni aleși se întâlnesc în fiecare an pe Platoul Bucegilor, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră. Au început deja să se recunoască de departe, urcând pe coama muntelui, din toate direcţiile.
Doctorul din Hamburg, care vine an de an pentru a căpăta energia necesară conducerii cabinetului său în care tratează zeci de bolnavi, zilnic. Nimeni nu ştie secretul reuşitei celor peste zece operaţii pe care niciun doctor nu le-ar putea face într-o zi!
Doamna cu pălăria violet din Sibiu, adusă pentru prima dată într-un scaun cu rotile de nepotul ei, cercetător la Institutul de Mineralogie Patologică 'Axente Sever', și care acum vine pe propriile-i picioare, mai mult pentru a mulțumi Piramidei pentru magica ei vindecare, Soarelui pentru căderea lui miraculoasă şi binefăcătoare în trepte piramidale, ori poate Sfinxului, fără de care nimic nu ar fi posibil. Desigur, unele guri şoptesc prin văi că doamna ar mai avea şi un alt motiv, în faptul că doar aici şi în această blândă lumină piramidală pălăria ei trimite raze violete spre toate piscurile înconjurătoare, ca un tainic mesaj adresat pădurilor de brad şi animalelor ce le populează. Însă acest mesaj nu a putut fi descifrat de nimeni, niciodată.
Familia cu cei doi gemeni din Eastwood, ambii bolnavi de artrita psoriazică, boală autoimună care afectează ligamentele şi tendoanele. Efectul piramidei magice asupra celor doi micuți este incontestabil, având acţiune antiinflamatoare selectivă pentru COX2, și producerea de adalimumab, un anticorp monoclonal uman recombinat de tip Ig G cu specificitate pentru TNF alfa.
Tânărul cu fibromialgie din Detroit, boală căpătată în urma unei depresii severe cu tulburări de anxietate, piramida acţionând asupra lui precum un inhibitor selectiv de serotonina (SSRI), antidepresiv tricyclic. Este ştiut că în această boală medicii nu au un tratament, recomandând meditaţia şi rugăciunea.
Apoi bătrânul din Bombay, atins de sindromul Down, cu facies aplatizat şi gât scurt, urmare a unei diviziuni celulare anormale la nivelul ovocitului, sau domnul din Kinshasa cu toxoplasmoză însoţită de apariţia de adenopatii latero-cervicale, ori doamna din Xi’an ce suferă de virusul Papiloma Uman HPV, sau cei doi tineri din Ontario atinşi de alopecia, cu capetele acoperite de batice şi şepcuţe moderne, pentru a ascunde urmele necruţătoarei boli, și mulți alții, cu felurite boli şi afecţiuni, din toate colţurile lumii.
Unii se reîntorc vindecaţi şi revin doar pentru a mulţumi, iar alţii resimt ameliorarea bolilor copleşitoare şi fără leac medical, și revin an de an pentru acțiunea spectaculoasă a Piramidei Magice în continuarea unei vieți normale, singura care le permite a se bucura de viaţa dăruită de Creatorul şi Mântuitorul umilelor noastre suflete păcătoase, El, Cel de Sus, întru veşnică şi vie pomenire.
Există o singură zi din an, o zi sfântă, când soarele îşi coboară razele blânde, în trepte, peste Sfinxul ce străjuieşte mândru Bucegii, într-o piramidă magică.
În ziua de 28 noiembrie a fiecărui an, pe Platoul Bucegi se întâlnesc oameni aleşi, veniţi din toate colţurile lumii...
Sa vedem si cum au gandit ei
Citate Nicolae Iorga:
* Nu spune niciodata "nu se poate", ci, incepe cu "sa vedem".
* Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului.
* Lingusirea este plata anticipata a tradarii care ti se pregateste.
* La sfarsitul zilei socoteste nu ceea ce altii au facut fata de tine, ci ceea ce ai facut fata de altii.
* Tacerea are glasul ei de intelepciune - ascult-o.
* Cu tine ai totdeauna doi tovarasi: tot binele care l-ai facut si tot raul.
"Legi" ale moralei si ale politicii - Pitagora
Viaţa cumpătată, în slujba binelui şi a dreptăţii, trebuie să stea şi la baza alcătuirii politice a unui stat.
Nu răspândiţi vestea unei fapte rele! Faceţi în aşa fel încât să-i dispară cât mai curând şi cele mai mici urme. Lăsaţi răul să moară!
Să crezi doar pe jumătate pe cei ce vin să pîrască fapte rele.
Nu năzui la himera unei democraţii pure; egalitatea perfectă există numai la morţi.
Legiuitorule!Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea şi onorurile!
Legiuitorule, bagă de seamă să nu te înşeli!
Drepturile omului nu sunt la fel cu ale popoarelor din cauză că oamenii deveniţi "popor" încetează a mai fi oameni.
Un Senat de 100 de capete e mult prea mult! Puţini legiuitori, dar înţelepţi! Puţini războinici, dar viteji! Puţin "popor", dar multi cetăţeni!
Supune-te legilor chiar dacă sînt proaste! Nu te supune oamenilor dacă nu sunt mai buni ca tine.
Nu chemaţi în magistraturi decât bărbaţi ce sunt în săptămâna mare a vieţii lor.
Magistratule!Legea îţi e soţie legitimă; desparte-te de ea mai bine decât să o faci să devină o femeie trândavă şi care se învoieşte cu orice.
Să nu fii legiuitorul ori magistratul unui popor care se lauda cu mintea sa luminată.
Urmand pilda locuitorilor din Creta, la fiecare 9 ani, legile sa fie citite si indreptate de un intelept.
Scutiţi-vă magistraţii de jurământ atunci când intră în funcţie, dar nu-i scutuţi să dea socoteală când o părăsesc.
Poporule !Cîntăreşte-ţi legile! Numără-ţi magistraţii!Poporule!Dacă îţi doreşti o bună rînduială în ceea ce priveşte politica, fereşte-te de o organizaţie fără vlagă, o administraţie fără putere şi de luxul ospeţelor. Acestea trei dau întotdeauna naştere vrajbei în viaţa civilă şi în gospodării şi au ca urmare năruirea statului şi a familiei.
Nu tulbura o apă stătătoare ori un popor în sclavie.
Fugi de poporul căruia îi place eşafodul.
Nu te aştepta să ţi se mulţumească atunci când faci un bine poporului: dintre toate dobitoacele, el este cel mai nerecunoscător.
Lucrul cel mai ruşinos al unei stăpâniri este pândirea şi iscodirea oamenilor.
Nu urma pilda omizii: nu primi să te târăşti la picioarele prinţului sau în faţa poporului pentru ca într-o zi să porţi aripi.
Toţi sîntem egali! Să nu credeţi însă că neghiobul este egalul înţeleptului.
În fiecare an să aveţi o zi de sărbătoare numită "pacea familiei". În această zi, soţul şi soţia, la prânz, în mijlocul familiei, îşi vor da mâna şi îşi vor ierta unul altuia greşelile făcute de-a lungul anului.
Învaţă să vezi mai departe decât pot ajunge privirile tale
.Lebăda tace toată viaţa ca să poată cânta desăvârşit o singură dată.
Omule de geniu! Rămâi în umbră şi păstrează tăcerea până în clipa în care vei putea să apari cu toată strălucirea unei faime pe care nimeni nu o mai poate tăgădui.
Să nu ai alt Zeu în afară de propria conştiinţă.Fii cetăţean al lumii întregi pînă cînd vei întîlni un popor înţelept şi cu legi drepte.
* Nu spune niciodata "nu se poate", ci, incepe cu "sa vedem".
* Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului.
* Lingusirea este plata anticipata a tradarii care ti se pregateste.
* La sfarsitul zilei socoteste nu ceea ce altii au facut fata de tine, ci ceea ce ai facut fata de altii.
* Tacerea are glasul ei de intelepciune - ascult-o.
* Cu tine ai totdeauna doi tovarasi: tot binele care l-ai facut si tot raul.
"Legi" ale moralei si ale politicii - Pitagora
Viaţa cumpătată, în slujba binelui şi a dreptăţii, trebuie să stea şi la baza alcătuirii politice a unui stat.
Nu răspândiţi vestea unei fapte rele! Faceţi în aşa fel încât să-i dispară cât mai curând şi cele mai mici urme. Lăsaţi răul să moară!
Să crezi doar pe jumătate pe cei ce vin să pîrască fapte rele.
Nu năzui la himera unei democraţii pure; egalitatea perfectă există numai la morţi.
Legiuitorule!Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea şi onorurile!
Legiuitorule, bagă de seamă să nu te înşeli!
Drepturile omului nu sunt la fel cu ale popoarelor din cauză că oamenii deveniţi "popor" încetează a mai fi oameni.
Un Senat de 100 de capete e mult prea mult! Puţini legiuitori, dar înţelepţi! Puţini războinici, dar viteji! Puţin "popor", dar multi cetăţeni!
Supune-te legilor chiar dacă sînt proaste! Nu te supune oamenilor dacă nu sunt mai buni ca tine.
Nu chemaţi în magistraturi decât bărbaţi ce sunt în săptămâna mare a vieţii lor.
Magistratule!Legea îţi e soţie legitimă; desparte-te de ea mai bine decât să o faci să devină o femeie trândavă şi care se învoieşte cu orice.
Să nu fii legiuitorul ori magistratul unui popor care se lauda cu mintea sa luminată.
Urmand pilda locuitorilor din Creta, la fiecare 9 ani, legile sa fie citite si indreptate de un intelept.
Scutiţi-vă magistraţii de jurământ atunci când intră în funcţie, dar nu-i scutuţi să dea socoteală când o părăsesc.
Poporule !Cîntăreşte-ţi legile! Numără-ţi magistraţii!Poporule!Dacă îţi doreşti o bună rînduială în ceea ce priveşte politica, fereşte-te de o organizaţie fără vlagă, o administraţie fără putere şi de luxul ospeţelor. Acestea trei dau întotdeauna naştere vrajbei în viaţa civilă şi în gospodării şi au ca urmare năruirea statului şi a familiei.
Nu tulbura o apă stătătoare ori un popor în sclavie.
Fugi de poporul căruia îi place eşafodul.
Nu te aştepta să ţi se mulţumească atunci când faci un bine poporului: dintre toate dobitoacele, el este cel mai nerecunoscător.
Lucrul cel mai ruşinos al unei stăpâniri este pândirea şi iscodirea oamenilor.
Nu urma pilda omizii: nu primi să te târăşti la picioarele prinţului sau în faţa poporului pentru ca într-o zi să porţi aripi.
Toţi sîntem egali! Să nu credeţi însă că neghiobul este egalul înţeleptului.
În fiecare an să aveţi o zi de sărbătoare numită "pacea familiei". În această zi, soţul şi soţia, la prânz, în mijlocul familiei, îşi vor da mâna şi îşi vor ierta unul altuia greşelile făcute de-a lungul anului.
Învaţă să vezi mai departe decât pot ajunge privirile tale
.Lebăda tace toată viaţa ca să poată cânta desăvârşit o singură dată.
Omule de geniu! Rămâi în umbră şi păstrează tăcerea până în clipa în care vei putea să apari cu toată strălucirea unei faime pe care nimeni nu o mai poate tăgădui.
Să nu ai alt Zeu în afară de propria conştiinţă.Fii cetăţean al lumii întregi pînă cînd vei întîlni un popor înţelept şi cu legi drepte.
Meditatie-John Armitage
Aloha!
Founder John Armitage
I came to earth in service of the ONE, humanity and Mother earth, it is my pleasure to serve all Haribaba
Aceasta
este o meditatie canalizata de catre John Armitage, de la Fiinta
Ascensionata pe care o cunoastem ca fiind John Lennon in cea mai recenta
intrupare.
spor in toate! Mirelahttp://lordshamballa.blogspot.http://hunalove.blogspot.ro/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)