LIA Leuk Interieur Advies/Lovely Interior Advice: Window-shopping

LIA Leuk Interieur Advies/Lovely Interior Advice: Window-shopping: Flowershop Brussels, designed by Paul Hankar Barry Pringle Photographer, Paris 1966 Ospedale della Bambole (A dolls

CAȘCAVAL DE CASĂ

Ingrediente:

– 1 litru de lapte;
– 1 lingură de sare;
– 200-300 ml de smântână;
– 3 ouă;

Mod de preparare:

– Puneți sarea în lapte și dați la foc.
– Între timp bateți smântâna și ouăle.
– De îndată ce laptele începe să fiarbă, adăugați amestecul de smântână și ouă.
– Puneți la strecurat masa după ce aceasta se îngroașă separându-se de zer.
– Lăsați să se scurgă bine zerul.
– Peste câteva ore poate fi servit.

Dacă o să adăugați puțină curcuma, atunci cașcavalul va avea o culoare galbenă mai pronunțată. Puteți, de asemenea, experimenta cu diferite verdețuri, cum ar fi mărarul (atunci reduceți ușor cantitatea de sare).

SURSA:net

INCEPUTURI

Se spune că“la început era Cuvântul” ,la mine au fost  culorile,frumos așezate în cutia cu creioane aduse de bunicul meu intr-o seara.

Așa  s- au născut pe foaia de hârtie, timide,  florile din gradina bunicii,apoi zânele si prințesele din basmele citite de mama în serile lungi de iarna, când focul  torcea ca o mâță  leneșă si iarna intindea zăpezi  curate si moi ca spuma laptelui.

Sub biroul bunicului,  pe foile ținute pe genunchi , se nașteau  povești  fără cuvinte, desenate de mâna mea de copil. Când terminam îl trăgeam de pantaloni  să-l atenționez  și-l rugam să-mi dea nota. Firește ca luam un zece mare si rotunjit ca o gogoașă din cele tăvălite bine prin zahăr.

Anii  au trecut și a venit și vremea sa merg la școală. Aici locul creioanelor colorate l-au luat pensula  si acuarele. Tare îmi mai plăcea să le amestec . Era aceeași bucurie ca cea a alergatului pe câmpul plin de maci din marginea pădurii. Acum zecele statea frumos in carnetul de note căci tare mai eram iscusită in a lua culoarea si o rostogoli prin lumini si umbre.Au urmat concursuri,premii și …drumuri care m-au dus departe de acel EU care ma facea fericită.Îmi ramaseseră doar vizitele lungi si frecvente prin diverse galerii  si expozitii de pictură,albume numeroase adunate și pastrate cu sfințenie in bibliotecă.

 Au urmat intalniri care m-au marcat si mi-au redeschis izvorul  ce cu bunăvoie mi-l secasem, crezănd ca mi-e deajuns sa privesc  și setea-mi trece. Prima a fost cu pictorul Zamfir Dumitrescu si cu atelirul lui, prin anii 80.Era prima oara când ma aflam in preajma unui pictor de talia lui, eram prima oara in preajma creatiei,in mijlocul ei,cu tot cea ce inseamnă ea,de la mirosul de ulei, până la patima colorii ravașită de imaginatia artistului.

In picturile lui am regasit lumina difuză a dupa amiezelor  de vara in prag de toamna si linistea unei insule grecesti adormită intre valurile Mediteranei.(va urma)