miercuri, 14 august 2013

Bat clopote de vant

Dimineata,scapata din fraiele noptii,ia vara in primire si mi-o inghesuie pe fereastra,sa-si faca culcus fix pe perna mea.Somnul,fuge cat il tin visele,acum uitate in baia rasaritului.Miroase a roua pe iarba si a fan cosit ieri pe arsita. Ma asez binisor pe margine de pat  si ma bucur ca inca este august. Sunt gata pentru ritualul zilei:cafeaua de langa brad, tigara si ocheadele catre gradina,acum imbujorata de tufele de trandafiri. Ma hotarasc brusc sa merg la pescuit,stiu eu ca langa gard,acolo la umbra,stau ramele gata sa ademeneasca don juanii cu solzi.  Imi iau undita pe umar, ca pe coasa,borcanul cu rame,ceaiul rece,rece, si iau in picioare drumul prafuit de la marginea satului.
Pe marginea albastra a Dunarii,soarele deja pune la topit tot ce intalneste. Umbrele sunt fierbinti iar aerul isi tine respiratia. Toropita de caldura, ma insotesc cu o salcie,si-i jur prietenie vesnica, macar pana la asfintit,cand o mai osteni soarele asta voinic tare. Privirea-mi lenesa, se ascunde printre frunzele unei trestii, batoasa ca un soldat de la Buckingham Palace.Este o pace speriata de greul unei linisti parca aducatoare de sentite. Arunc undita in apa,ce pare ca a uitat sa se miste, si visez la o scrumbie sau la o stiuca. De langa mine,din stufaris un cormoran,sparge tacerea in falfait de aripi, deranjand o ceata intreaga de broaste.Apoi,totul revine la nemiscare. Pozam cuminti si eu,si undita si Dunarea pentru un pictor inexistent,
Departe,aproape de celalalt mal, o lotca se leagana languros,tragand navodul dupa ea. In surdina,se aude fluierata o melodie,doar de pescar stiuta. Aproape atipesc! Scot undita din apa,imi iau orice speranta ca voi pescui ceva,si ma intind cat sunt de lunga, sub umbra tot mai generoasa a prietenoasei salcii. Privesc Dunarea,nehotarata intre albastru si verde si il inteleg acum deplin pe Johann Strauss.Din senin, vantul,starnit de niciunde, ia la pieptanat in rafale pletele salciilor si papurisul,tragand dupa el nori nevricosi si supraponderali. Stropi mari,plesnesc luciul apei,vantul e clopot de nunta intre cer si pamant.Ploua cu soare,ploua dezmatat,ploaie de vara in calduri. Sunt uda pana la piele. Pana ma dezmeticesc, totul inceteaza,ramane doar o tentativa de racoare si binenteles eu, proaspat imbaiata, cu haine cu tot.Rad,imi storc pe ici pe colo,cat se poate,poala rochii,imi iau slapii in mana,undita pe umar si desculta,pornesc spre casa.
Asa-i pe-aici ,cand ''bate clopotul'' vantul din Baragan!



 

Niciun comentariu: