Crestem in umbra parintilor si a bunicilor.Ii copiem involuntar in
gesturi si comportament.Apoi vine o vreme in care ne cautam alti idoli
si incepem sa ne punem pe imitat. Ne fortam sa fim ca ei si nu ne
intrebam nici o secunda,oare noi cum suntem? Treptat devenim un amalgam
de piese din puzzle-uri diferite,devenim chiar derutanti pentru noi
insine. De aici pana la disconfortul nostru interior mai este doar un
pas. Urmarile vor incepe sa se arate:vesnic nemultumiti,repede
plictisiti,confuzi in ce ne-am dori.Cu toate ca fiecare suntem unici ne
dorim cu disperare sa fim ca ceilalti,tocmai pentru ca nu incercam sa ne
cunoastem suficient,nu avem incredere in cea ce suntem si lipsiti de
indrumarea necesara la o anumita varsta cand personalitatea noastra
doreste sa se afirme (a nu se confunda cu obraznicia,tupeismul si altele
de genul) din varii motive (educatia de acasa,cea de la
scoala)incet,incet devenim membrii unei turme care se misca in functie
de comenzile adresate subtil sau mai fatis, si subordonate economic si
politic.
Autor Karelia Neacsu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu