Aici, unde lumea functioneaza pe alte coordonate de timp, imaginile au un plus de maretie, chiar daca gerul ingheata aerul si soarele este doar o prezenta rece si incetosata.
Zilele au trecut repede,si multe si pline de pace, pacea aceea odihnitoare de care ai cateodata nevoie in viata cand vrei sa o iei mai incet ca apoi sa te avanti din nou ,mereu intr-un alt inceput care nu sti daca si unde duce.
Apoi a venit iarna, asa de multa si alba, incat pentru un moment copilaria s-a intors cu nameti, cu viscol, cu soba duduind pe fundalul rafalelor de vant ce zgaltaiau acoperisul, de parca ar fi vrut sa-l ia cu ele.
Albul stapanea ferestrele, curtea,copacii,un alb valurit,inaltat in forme ciudate,bruste sau domoale, ca o frisca scapata de sub controlul cofetarului. Si a venit si ziua in care trambita vantului a amutit inghetata sub ochiul unui soare rece si tare indepartat.
Incet, casele si-au scos ferestrele in lumina,gardurile iar si-au inceput straja pe marginea ulitei si iarna isi mai topeste din haine,picurand din turtutii atarnati de stresini, trezind voiosie printre necuvantatoare.
Un comentariu:
Superba prezentare.Osmoza perfecta intre imagini si cuvinte !Complimentele mele,Karelia!
(Georgetta)
Trimiteți un comentariu