Copacul Kareliei - Come with the soul, to the life tree!: Visit reţeaua literară

Copacul Kareliei - Come with the soul, to the life tree!: Visit reţeaua literară: "Visit reţeaua literară"

Visit reţeaua literară

Copacul Kareliei - Come with the soul, to the life tree!: Cetatea vie- open for soul! ( clik here)

Copacul Kareliei - Come with the soul, to the life tree!: Cetatea vie- open for soul! ( clik here): "Se intampla si se intampla acum,in STR.PICTOR VERONA, pentru ca ne suntem datori noua si acestei cetati a Bucurestilor,asfixiata de pra..."

Cetatea vie- open for soul! ( clik here)

Se intampla si se intampla acum,in STR.PICTOR VERONA, pentru ca ne suntem datori noua si acestei cetati a Bucurestilor,asfixiata de praf si gaze de esapament, de nesimtire si gunoaie,de gropi si fatade ciupite de varsat, de bildinguri ingamfate, umilind cladiri de patrimoniu condamnate la moarte. Traim aici, ne-am nascut aici, este un cordon ombilical care nu vrem sa-l taiem. Tanjim sa fim copiii acestui loc,sa ne zbenguim neingraditi de insolententa masinilor. Tanjim sa ne cunoastem, sa ne bucuram, sa stergem de pe fete tristetea de o fi doar un numar dintr-o statistica, vrem identitatea noastra si vrem sa o manifestam fara sa ni se ceara autorizatie "de functionare".Ne vrem dreptul nostru de a avea copaci, nu beton, flori, nu parcari.
Vrem sa avem dreptul de A AVEA DREPTUL!

Copacul Kareliei - Come with the soul, to the life tree!: Iubire verde

Copacul Kareliei - Come with the soul, to the life tree!: Iubire verde: "S-ar vrea poveste daca nu s-ar fi intamplat aievea. Copilaria mea a fost un vis intr-o gradina. Vis tesut de mama si bunici cu fir de reg..."

Iubire verde

S-ar vrea poveste daca nu s-ar fi intamplat aievea.
Copilaria mea a fost un vis intr-o gradina. Vis tesut de mama si bunici cu fir de regina noptii pe gherghef dolofanit cu flori de tot soiul si pazit cu strasnicie de doi brazi voinici.Manutele mele de copil, imparteau darnice mangaieri daliilor si nalbelor si imbratisari cu nemiluita celor trei facatori de fructe ce odihneau infundul curtii. Dintre toti, cel mai drag mie imi era prunul. Era batran si scoarta lui mereu lasa lacrimi lipicioase iar gura scorburii soptea povesti aduse de vant.
Lui i-am spus prima poezie, aia cu Zdreanta si i-am citi prima poveste cand incepusem sa deslusesc intelesul literelor. Langa el, imi asezam somnul in iarba si-mi certa papusa sa faca si ea nani.In ziua aceea, de vara clocotita, pe portita din spate s-a furisat un caine cu ochii rosii si botul albit de spuma turbarii.
Speriata, nici nu am mai apucat sa tip cand el si-a luat avant, maraind, spre mine.
Prunul bunul, a aruncat o creanga de-a lui groasa chiar pe spatele cainelui punandu-l pe fuga. Intamplare? Noroc? Sau doar iubire impartasita?

DA CLIK PE TITLU SI AFLA MAI MULTE!