"Cand bordelul e o mînăstire"
de Ileana Vulpescu
Despre cât de rău sîntem percepuţi noi românii, în afară.
A
cui e vina? Vina este a noastră. Avem nişte trimişi diplomatici
trimişi în afară care nu-şi fac datoria. Nu fac nici un fel de
propagandă pentru
poporul român, pentru ca se şti că româna e o limbă de origine latină.
Eu am întîlnit o profesoară de franceză, care absolvise la Sorbona
şi care nu ştia că româna e o limbă romanică! M-am oferit să-i spun eu
care sînt cele 10 limbi romanice, dacă la Sorbona
tot nu învăţase. S-a mirat:
"Da, dar e atît de înrudită cu slava!"
- "Ştiţi cît e de înrudită cu slava? Tot atît cît o să fie şi franceza cu chineza, cînd vă vor ocupa chinezii!".
Alt
caz: o fostă colegă, eminentă cunoscătoare a limbilor clasice, Lia
Lupaş, lucra la o bibliotecă din New York. Trebuia să fie avansată şi a
completat
un formular, în care spunea ce limbi cunoaşte: printre altele,
franceza, engleza, rusa. D-na care o examina a întrebat-o de ce a trecut
şi rusa, doar limba ei maternă nu e slava? Ea a zis că nu, că româna e o
limbă romanică. Motiv pentru care n-a mai fost
avansată. Alt om cu multă carte, Dan Grigorescu, aflat la New York
într-un post oficial, se duce la Biblioteca Municipală şi găseşte o
singură carte în română, care era trecută la sectorul de limbi slave.
I-a explicat directorului că româna e, o limbă romanică,
s-o mute unde-i e locul. A doua zi, a găsit cartea tot la sectia
"Slave". Deci, vina nu e numai a noastră, ci şi a încăpăţînării lor
cretine, chiar dacă-s filologi.
O
întâmplare văzută de mine la televizor: un ambasador al Germaniei la
Bucureşti povestea cum vin gazetari din Germania, cu articole
gata făcute despre România, de obicei denigratoare la adresa poporului
român. I le dădeau să le citească şi el le spunea:
"Nu e adevărat ce spuneţi! Eu trăiesc aici şi ştiu că nu e aşa!".
Iar ei se duceau în Germania şi publicau articolele exact aşa cum le scriseseră.
Deducem
că e o rea voinţă internaţională manifestă faţă de această ţară, cu
sprijin şi din România. Înţeleptul chinez Sun Tzu a spus, cu mult
înainte
de Hristos, "Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din
interior". Or, la noi, complicitatea e mai mult decît binevoitoare faţă
de tot ce se-ntîmplă din exterior. Nu ne pune nimeni în capul mesei
şi nici alături de marile puteri, chiar dacă ne-am
zbătut să intrăm în NATO, în Shengen. Probabil că nu sîntem decît o
ţară consumatoare, aşa cum spunea primul trimis al FMI la noi, domnul
Paul Thomson. Mă-ntreb cu ce? Producătoare nu mai sîntem, e limpede.
Cu
ce să ne mai lăudăm noi, românii? Cu copiii care iau Olimpiade prin
străinătate, cu oameni care fac o carieră strălucită tot în afară,
pentru că
dacă ar face-o aici, ar fi şanse f. puţine să se ştie despre ei. Avem
foarte buni specialişti în toate domeniile, dar la televizor apar doar
ştiri că românii au furat, au omorît, au escrocat. Oare numai românii
fac asta? Vuiesc agenţiile de presă cînd un român
face o nelegiuire, dar nelegiuiri se-ntâmplă în toată lumea, făcute de
oricine. Sînt scoase în evidenţă insa cele făcute de ţiganii plecaţi din
România, ca şi cînd n-ai putea să deosebeşti un ţigan de un român. Cine
le-a dat voie să treacă în ţările lor? Îmi
spunea cineva avizat, că din satelit îţi vede şi culoarea şireturilor
de la pantofi. De ce li s-a dat voie să treacă graniţa? Ca apoi
să-i poată expulza, spunînd: "Uite ce-au făcut ticăloşii de români!". E o
demagogie de mult pornită. Aşa cum demagogia internaţională
se practică şi în alte domenii, în funcţie de interes. Exită campanie
anti-drog, dar nu există una similară anti-tutun, în nici o ţară. Pentru
că de pe urma comerţului cu tutun se scot averi imense. Ipocrizia e că
pe pachetele de ţigări ţi se spune ca tutunul
e dăunător sănătăţii, dar nu e scos în afara legii! Eu sînt absolut
convinsă că şi comerţul ilicit cu drogurile e dirijat de foarte sus. De
ce nu se poate stopa comerţul cu drogurile? N-au nici un interes, pentru
că aduce beneficii uriaşe. Doar China face
excepţie. Acolo, dacă eşti prins cu droguri, te împuşcă şi familia mai
plăteşte şiglonţul! Eu consider că omenirea e condusă cu o ipocrizie
fără margini şi fără leac. De cînd cu această notiune noua de
"corectitudine politică", s-au găsit unii în SUA care
să scoată din Mark Twain cuvintele "negru, negrotei, cioroi", pentru că
nu mai e "politic corect".
Omul ăla a trăit într-o epocă. Cum să iei un clasic al literaturii mondiale şi să intervii în textul lui?
Tîmpenia
din America, cu "cioroii" lui Mark Twain, transportată în România, ar
deveni. "Romiada", în loc de "Ţiganiada"? "Cînticele ţigăneşti" ale lui
Miron Radu Paraschivescu sînt "Cîntice rome?" Ce-o zice şi săracu'
Garcia Lorca, cu ale sale "Cîntece ţigăneşti" ? Ce are insultător
cuvîntul "ţigan"? E numele unei naţii. Care e deosebirea între rom
şi ţigan? Gitan, bohemian, tzigan, tsigan."
Degradarea
morală e direct proporţională cu cea lingvistică? Mai deunăzi, la
televizor, am auzit o cititoare de prompter spunînd "În liceu se aflau
doisprezece fete".
"Se
învaţă foarte prost româna-n şcoli, dacă nu reuşeşti să-i înveţi pe
copii că "doi" şi doisprezece au feminin. E singura limbă romanică în
care se-ntîmplă
acest lucru. Doisprezece femei, doisprezece ceasuri. E o epidemie, o
avalanşă de incultură. Nimeni nu mai zice azi "loc", zice "locaţie",
fără să-i treacă prin cap să se uite într-un dicţionar francez sau
englez să vadă ce înseamnă. Am citit într-un ziar
acum cîteva luni ceva referitor la Camilla Parker Bowles, care la a nu
ştiu cîta aniversare a căsătoriei cu Prinţul Charles, şi-a fracturat
"perineul" de la piciorul stîng. Altcineva, la televizor, spunea, dorind
să se refere la perigeu, tot perineu! Dacă
nu ştii, nu vorbeşti! Am mari dubii în privinţa absolvirii unor şcoli.
După părerea mea, îmi pare rău c-o spun, dar nu eşti neapărat
intelectual dacă ai o diplomă universitară. Profesor, Iorgu Iordan, imi
spunea :
"Ai
să vezi dumneata c-or să fie mai mulţi doctori decît miliţieni! "... Se
merge pe linia minimei rezistenţe. Nu le mai pasă nici profesorilor,
nici
elevilor, nici studenţilor! E un dezinteres din partea ambelor părţi.
Primii zic: ce să ne mai batem capul cu ăştia, că tot nu-s buni de
nimic!?, ceilalţi: ce să mai învăţăm toate prostiile astea, dacă
poţi deveni miliardar doar ştiind să te iscăleşti?
Nu
pot să nu fac comparaţie între ce se auzea înainte de 89 la tv şi la
radio şi ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui post de televiziune, ai
nişte
obligaţii.
În
ceea ce spune cel pe care-l inviţi nu poţisă intervii, treaba lui, mai
ales dacă e-n direct. Pretenţia mea către angajat vine. Dacă ar căuta
într-un
dicţionar sau pe internet, ar afla cum se pronunţă toate numele
proprii. Am fost uimită s-aud la un post de radio: Azi se împlinesc nu
ştiu câţi ani de la naşterea lui "Gai de Mopezan". El fiind Guy de
Maupassant! Sau Riceard Uagnăr în loc de Rihard Vagner
(Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamnă şi le-a atras
atenţia în direct: Este totuşi un compozitor neamţ, cum
puteţi să-i pociţi numele? Răspuns: doamnă, dar e moda anglizantă!....".
E moda tîmpeniei şi a inculturii, aş spune. Situaţia limbii este
deplorabilă! Chestia asta cu limbile străine poate pot s-o înţeleg, e
mai puţin gravă decît batjocorirea propriei limbi! În Franţa, posturile
radio şi tv sînt sancţionate cu amenzi grase atunci cînd folosesc
cuvinte străine, în loc să folosească cuvinte franceze.
In Franţa sistemul lor de monitorizare audio-vizual este atît de
performant şi de drastic, încît atunci cînd detecteaza ceva în neregulă,
îi intrerupe pe loc".
La noi care ar fi soluţia ieşirii din această criză?
"La
noi, în afară de pile, proptele şi o piesă de mobilier prin care se
trece, se ajunge şi în mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea
post?
Asta e problema: dacă din 20 de candidaţi înscrişi la concurs, cîştigă
al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem? Dacă aşa se obţin
posturile, n-avem de ce să ne mirăm că pe unele produse cărora li se
face reclamă, apar aberaţii de genul "brînză bunăcioasă",
"piersică gustăcioasă", "marea ieşeală" etc. Nişte analfabeţi care cred
că inventează ceva. Cînd a murit, acum un an, preşedintele Poloniei, am
auzit la televizor: "E un spaţiu în faţa catedralei, care comprimă nu
ştiu cîtă lume.". (Poate cuprinde.) Ce să
mai vorbim despre expresia greşită "fără doar şi poate", care e de fapt
"fără dar şi poate"? Adică adversativ şi dubitativ. Lucruri analizate
logic, ca de exemplu "mai exact şi mai corect". Le-am întîlnit si la
persoane foarte cultivate. Ne întoarcem la "unşpe
trecute fix"?"
- S-a gîndit, Ileana Vulpescu să pună toate astea-ntr-un roman?
"Nu ! Încă scriu despre oameni care mai ştiu carte. Deocamdată îmi acord o pauză.
Am
mai constatat ceva. Acum nimeni nu se duce să-şi depună un curriculum
vitae, ci un "sivi" (CV) şi pariez că majoritatea lumii nici nu ştie
ce-nseamnă.
Nimeni nu se mai duce să-şi ducă undeva o autobiografie, ca să fie
angajat: aplică. Aplică pentru un job! Aplică era ceva ce se pune pe
perete. Mă indispune profund cînd aud de "brandul de ţară". Bine că
ne-am procopsit cu o frunză, care este "brandul de ţară".
Măcar dacă era şi Eva pe-acolo.
Eu
nu pot să dau explicaţia pentru apariţia acestor aberaţii decît că,
poate, la început a spus cineva ceva în glumă şi pe urmă s-a luat în
serios.
Eu i-aş sfătui, să nu mai facă greşeli, să pună mîna pe o gramatică a
limbii române şi să nu se sfiască să umble în dicţionare. Astfel, poate
n-o să mai auzim, chiar şi printre persoanele care au absolvit
Filologia, expresii de genul "cărţile care le-am cumpărat",
"m-am dus la servici". Eu le tot spun, cînd am ocazia, că-s nişte
cuvinte în limba română, ca viciu, oficiu, ospiciu, serviciu etc. care
au această formă. Nu zici "m-am dus la ofici", nici "am fost la ospici",
nici "mi-am luat un servici de masă".
Pe
mine mă surprinde cîtă încredere au în ei aceşti oameni şi cîtă lipsă
de dubiu în ceea ce priveşte limba română. Aş retipări "Gramatica
greşelilor",
de Iorgu Iordan. O carte de consultat, nu de ţinut în casă, pe post de
mobilă.
Văd
un dispreţ faţă de cine mai vorbeşte corect. O nepăsare de genul
"lasă-i p-ăştia să vorbească. ne uităm în gura lor? Nişte babalîci
depăşiţi, o
generaţie expirată". Poate aşa şi e. Dar pînă să expire ei, îi inspiră
pe alţii.
Ce
modele să mai aibă cei tineri? Cînd bordelul e o mînăstire faţă de
politică, cînd la televizor şi prin gazete sînt aproape numai
obscenităţi si cînd
se cultivă doar incultura ?
